Simona Ionescu / Redactor Șef
Minunata interpretă de muzică pupulară a făcut nemuritoare muzica gorjenească. O hăulită de la Gorj răscolea sufletul românilor și le aducea o lacrimă în colțul ochilor. Una dintre cele mai mari și iubite interprete de muzică populară autentică.
Maria Lătărețu a bucurat milioane de români când vremurile erau grele pentru toți. Nimeni nu a știut ce greutăți are acasă această ”Crăiasă a cântecului românesc”.
S-a spus că vocea ei era ca un clopoțel de cristal. Iar glasul limpede și pătrunzător te poartă dincolo de vremuri, peste lacrima și bucuria Omenirii. Nu sunt vorbe mari spuse de admiratori, ci de oameni de rând care au îndrăgit-o pe interpreta de muzică popular venită din din Bălcești, județul Gorj.
”Un folclorist suedez, mi-a spus că la Radio Stockholm se dă din când în când «Doina oltenească» a Mariei Lătărețu. O piesă considerată unul din cele mai frumoase cântece din lume. Calitatea ei deosebită este că păstrează stilul autentic gorjenesc pe care îl interpretează cu multă delicatețe. Pe lângă faptul că este o bună interpretă, ea își compune singură textele.
Plăcută la vedere , cu gropițe ascunse în colțul buzelor, cu dinți de mărgăritar și cu ochii de licurici, Marița e o autentică țărăncuță din Gorj. Știe să zică minunat o sumedenie de cântări de un farmec deosebit. Marița n-are voce mare. Însă, tradiția, sau poate un instinct miraculos, o ajută să înlocuiască această lipsă prin simplicitate.
Această din urmă însușire e de altfel de o mare însemnătate, deoarece textul pe care îl zice Marița te încântă, pe cât te dezmiardă cântecul. Rămâi uimit de fantezia și de echilibrul și delicatețea ce se revarsă din versurile cântate”, spunea Mihail Jora, marele nostru compozitor și dirijor.
”Marița lu’ nenea Ion Borcan o să ajungă o mare cântăreață! Și păsările cerului tăceau când cânta ea”, spuneau sătenii din Românești, Gorj, după ce au auzit cum cântă fata lui Borcan. Și așa a fost! Primii bani din cântat i-a câștigat la zece ani, din care l-a rugat pe tatăl sau să-i ia un paltonaș.
La 17 ani se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu și cântă împreună în mai toate satele din Gorj. Curând după ce s-a măritat, a rămas însărcinată, și a născut primul băiat: Gică. Spunea Maria Lătărețu că era atât de frumos, că erau topiți după el.
Încă nu ajunsese cunoscută la nivel național și era o femeie simplă. Își cosea singură costumele. Ea bună ca pâinea caldă, nu se certa cu nimeni. Orice necaz ai fi avut, îți spunea să fii bun și iertător, că Dumnezeu o să aibă grijă de tine. Se ducea și la piață cu coșnița, gătea minunat.
Copilul ei, Gică, murit la doi ani și jumătate, pentru că a răcit și nu erau pe vremea aceea medicamente la sat. Apoi, l-au avut Ion și o fetiță, Măriuca, ce îi moștenea vocea și talentul. Fata a murit la șase ani, mușcată rău de un câine. S-a întâmplat acolo, la Lelesti, unde Maria și Tică își lăsau copiii în grijă soacrei, cât ei cântau la Târgu Jiu și, mai apoi, la București.
Au urmat două fetițe gemene, moarte și ele la un an și jumătate, tot din lipsa de medicamente. Iar ultimul, un băiețel, mort la trei zile după ce venise pe lume, a fost născut la o nuntă, unde Maria se dusese să cânte. S-a împiedicat de un ciot, a căzut și a avut o naștere prematură.
Pe urmă, a pierdut două case: una la Bucuresti, pe care i-a facut-o una cu pământul bombardamentul americanilor. Apoi alta, la Târgu Jiu, pe care și-a construit-o cu mare trudă și sacrificii. Comuniștii i-au naționalizat-o.
Tot ce i-a rămas a fost un bărbat bun și iubitor și dragostea publicului. Chiar dacă au ingropat impreună cinci copii din șase, au fost 45 de ani împreună.
A plecat de acasă la 14 ani, spunându-i mamei că nu mai poate sta în sărăcie și că poate talentul ei o să-i aducă o viață mai bună. Și s-a dus la fratele ei mai mare, Ioniță, care cânta într-un taraf, în Târgu Jiu. Acesta, pentru că Maria era frumoasă și talentată, a măritat-o repede cu cel pe care l-a socotit cel mai bun dintre pretendenții ei. Între timp, i se dusese vestea în toate satele, că era o voce pe care toți cârciumării ar fi vrut să o aibă, că să uite clienții să mai plece de la mesele lor.
În 1937, este descoperită de o echipă de folcloriști, care încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra. În luna august a aceluiași an cântă prima oară la Radio București.
Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor unde se și pensionează în 1966.
Între anii 1937 și 1949, Maria Lătărețu cântă în 3 localuri. Cea mai lungă perioadă ( 1939 – 1949 ) și-o petrece la “Dorul Ancuței”, un restaurant de lux din Capitală, frecventat de artiști, scriitori, compozitori dar și actori.
Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică populară. A fost numită pe rând: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc, Prințesa cântecului popular românesc sau Ella Fitzgerald a României.
Maria Lătărețu a susținut un număr mare de concerte în țară, dar și în străinătate. A realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV.
În septembrie 1972, Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în toată țara, alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă. În timpul recitalului susținut într-un cămin cultural din județul Botoșani, moare, la 61 de ani.
Pe 27 septembrie 1972 și Măria Lătărețu și-a cântat ultima creație “Vă las cântecele mele”. Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
