Misterul morii de apă de la Rudăria care întoarce timpul înapoi

Misterul morii de apă de la Rudăria care întoarce timpul înapoi
Cine trece prin Caraș Severin, nu trebuie să ocolească Rudăria, o localitate care trăiește, de veacuri, în ritmul sunetului pietrelor de moară. Sunt 22 de mori de apă la Rudăria, în Caraș Severin, toate vechi de sute de ani. Un sat întreg e ca un muzeu viu care și acum, după sute de ani, își macină grânele folosind apa și piatra. Un sat patronat de UNESCO.

Misterul morii de apă de la Rudăria, moară despre care se spune că întoarce timpul înapoi, a cucerit pe oricine a auzit povestea. În prezent, din cele 22 de mori, doar câteva mai funcționează la poalele Munţilor Almăjului din Banatul Montan. Ca pe vremea dacilor, țăranii de aici își macină făina pentru bucate, la morile hidraulice. În Complexul Mulinologic de la Rudăria, intrat în patrimoniul UNESCO, măcinatul grăunţelor e însăși viața localnicilor.

Sătenii macină grânele ca pe vremea dacilor și azi

Pe malul râului Rudărica (din slavă: rudă – minereu, reka – râu), morile au fost construite de-o parte și de alta a albiei. Primele sunt consemnate istoric de la 1722, deși satul e atestat documentar din 1241 și e de presupus că acestea existau de la începuturi. În 1874, erau 51 de mori funcţionale. Au fost însă mai multe inundații, una după alta, iar apele și-au luat tributul. Au mai rămas numai jumătate din mori.

Cu timpul, altele au dispărut. Cele care au rămas poartă numele străbunicilor localnicilor: Vilonea, Vlăgioanea, Bruseana, Trăiloanea, Roşoanea, Prundulea, Popasca, Maxinoanea, Hămbăroanea, Hâmrăoanea, Leiaţa, Micloşonea. Altele au primit nume inspirate din realitatea imediată: Firiz, Îndărătnica dintre râuri, Podul Ilochii sau Moara de la Tunel.

Misterul morii de apă de la Rudăria care întoarce timpul înapoi

Localnicii spun că, dacă mergi la Moara Îndărătnica dintre râuri, poți da timpul înapoi. Vei fi ajutat de roata morii. Nimeni nu știe când a început totul. Dar la mijloc e povestea unor tineri care s-au îndrăgostit. Fata, povestesc bătrânii, venise la moară să macine grâul, băiatul trecea pe acolo, în căruţa cu lemne. A fost dragoste la prima vedere și și-au jurat iubire pe vecie. Dar părinții lor nu i-au lăsat să se căsătorească, deoarece fata era prea săracă pentru averea băiatului.

Bătrâni fiind s-au reîntâlnit, tot la moară. Femeia adusese grâu la măcinat, au stat la povești și au plâns după tinerețea pierdută și iubirea neîmplinită. În noaptea aceea, spune legenda, pe râu a coborât Zâna cea bună. Era lună plină. Zâna i-a întrebat de ce oftează și dacă vor să le îndeplinească o dorință. Bătrânii au spus că, dacă ar putea, ar da timpul înapoi, să fie din nou tineri, dar de data asta împreună.

Se zice că Zâna a coborât pe firul apei, iar luna s-a ascuns după un versant, chiar în dreptul morii și, atunci, brusc, roata a început să macine invers acelor de ceasornic. Bătrânii s-au uitat, mirați, și au așteptat, iar dimineața, când s-au privit la prima lumină a zorilor, erau din nou tineri. Sătenii spun că și acum la Moara Îndărătnica dintre râuri poţi întineri numai dacă te duci acolo cu iubita. Mai e o condiție:  între voi să fie dragoste curată, noaptea să aibă lună plină şi Zâna cea bună să coboare.

Sursa foto: Primăria Eftimie Murgu

Extraordinara Daniela Gyorfi: „O să cânt pentru o ușă, pentru un geam…”. Ce-i spunea Dem Rădulescu

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp