Carmen Galin, viața ei din jurul unui citat din biroul lui Dinu Săraru

Viața lui Carmen Galin a fost într-un fel predestinată. Născută în 1946 la Iași într-o familie de artiști, vedeta și-a petrecut copilăria în teatru. Acolo își făcea lecțiile, dormea când era plictisită și îl aștepta pe tatăl ei, scenograf de profesie, să termine spectacolele. De acolo i s-a tras „microbul” pentru teatru și film, așa cum se exprima chiar ea la un moment dat, într-un interviu acordat Flacăra în 1984. 

Totuși, spunea despre ea și, de fapt, despre oricine cuprins de acest microb, că el trebuie neapărat „dublat de talent”. 

„Dacă microbul devine şi talent, nu cred că m-am exprimat prea bine, dar cine vrea să mă înţeleagă mă înţelege, atunci de ce să nu acordăm acelui microb o şansă adevărată? Dar numai şi numai în cazul în care această molipsitoare boală este dublată de talent. 

Numai şi numai şi numai când este vorba şi de talent. Eu, ca să mă întorc la întrebare, aşa am ajuns în teatru, deşi am făcut liceul la real şi eram o elevă foarte bună, nu exagerez cu nimic, şi puteam face orice altceva. Dar… microbul… Acum, că am avut, sau că am, ori nu, talent, asta nu mai e treaba mea”, declara Carmen Galin în interviul respectiv. 

Viața i s-a învârtit în jurul unui citat 

În același interviu, Carmen Galin spunea că citatul cu care rezona se afla în biroul Teatrului Mic, a cărui actriță a fost timp de mai mulți ani. În 1984, atunci când a acordat interviul pentru „Flacăra”, în care și-a pus o parte de suflet la vedere, directorul Teatrului Mic era Dinu Săraru. În biroul său, acesta avea un citat care a marcat-o pe Carmen Galin. 

„În biroul directorului nostru, la Teatrul Mic, există un citat, poate că l-aţi observat, care spune cam aşa, îmi cer scuze dacă nu-l reproduc exact, nu ştiu al cui e: Gloria aparține celor care iubesc, mai mult decât succesele, lupta.

Îmi pare rău că acest minunat cuvânt, lupta, care exprimă o stare de spirit, un fel de-a fi, cel mai minunat din toate, pentru că te obligă la o atitudine, te obligă să faci ceva concret şi imediat, să intervii în miezul însuşi al vieţii, îmi pare rău, spuneam, că acest cuvânt şi-a cam pierdut, nu ştiu de ce, minunatul şi atât de profundul său înţeles”, mărturisea actrița la momentul acordării interviului. 

S-a luptat mereu pentru ce și-a dorit 

De altfel, citatul se potrivește mănușă cu viața celebrei actrițe, care s-a bucurat întotdeauna de „luptă” și a acționat atunci când și-a dorit ceva. 

„Voiam să fac teatru. Aşa că am plecat la Piatra Neamţ”, spunea ea. A intrat la teatru când concurența era de 600 de candidați pe un loc și a terminat ca șef de promoție în 1967. Profesori precum Sanda Manu, Ion Cojar, Dinu Negreanu şi Mihai Mereuţă au remarcat talentul, sensibilitatea și candoarea tinerei.

A fost colegă de promoţie cu Adela Mărculescu, Ioana Bulcă, Irina Mazanitis, Ilie Gheorghe, Sybilla Oarcea, Eusebiu Ştefănescu, Mitică Popescu şi Cristina Stamate. A jucat pe scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ (1967-1970), Teatrul Naţional din Cluj-Napoca (1970-1975), Teatrul Mic din Bucureşti (1975-1990) şi Teatrul Naţional Bucureşti (1990-1995).

A devenit cunoscută după opt filme 

Era deja la al optulea film, dar pentru marele public Carmen Galin a început să existe cu adevărat abia odată cu Laura, din „Ilustrate cu flori de cîmp” (1975, Andrei Blaier). Era un rol principal şi expresiv, de conţinut.

Actrița întruchipa o fată abia ieşită din adolescenţă, de o naivitate şi candoare de-a dreptul sinucigaşe. A făcut roluri mari în filmele ”Diminetile unui băiat cuminte”, ”Tănase Scatiu”, ”Saltimbancii”, „Pruncul, Petrolul si Ardelenii”, ” Mere roșii”, „Fram”.

S-a retras din teatru în 1995 

În 1995, Carmen Galin s-a retras brusc din teatru, atunci când încă era în glorie. 

„Într-o bună dimineaţă, pe data de 2 mai 1995, am urcat la direcţie şi mi-am pus demisia pe masă. Era Fănuș Neagu director şi noi luasem un premiu foarte mare la un festival cu «Steaua fără nume». Acel premiu consta şi într-o sumă de bani. Şi sincer colegii mei erau supăraţi şi întrebau de ce nu se întâmplă ceva cu acel premiu.

Şi m-au făcut să înţeleg că eu sunt singura care pot să mă duc să întreb. Am fost imediat bruscată cu «Numai bani nu-ţi lipsesc ţie». Eu am spus că eu trebuie să mă duc la colegii mei să le dau un răspuns ce s-a întâmplat cu banii. Şi mi s-a răspuns foarte urât: «Şi ce vrei, dragă, să-mi pun acuma pe piept că nu mai sunt banii? ».

Aşa, la modul ăsta, m-a luat cu tovărăşică. Săracul, e şi mort acum, dar aşa a fost. Mi-am dat demisia pe loc. Inițial, am plecat la mare şi de-atunci nu m-a mai văzut nimeni vreo zece ani”, a povestit în 2016 Carmen Galin.

A fost căsătorită cu marele regizor Dan Pița 

În ceea ce privește viața personală, Carmen Galin a fost căsătorită de două ori. Și acolo i-a plăcut să se lupte pentru fericirea ei. 

Primul soț, dar și marea ei iubire, a fost marele regizor Dan Pița. S-au despărțit însă după 20 de ani. 

„Eram foarte cunoscută când l-am cunoscut pe Dan Pița. Am făcut o călătorie împreună și pe urmă nu ne-am mai despărțit niciodată 20 de ani. De câteva ori, lui i s-a spus domnul Galin!”, a povestit actrița la un moment dat. 

În ceea ce privește motivul, Carmen Galin spunea că regimul comunist le-a întrerupt firul iubirii. 

„Neavând copii nu puteam pleca împreună în străinătate, pentru că n-aveam ce să lăsăm aici”. 

A murit chiar înainte de a împlini 74 de ani 

Nu s-a lăsat însă, ci s-a recăsătorit în 1995 cu milionarul Dan Schneider. Când acesta a murit, în 2013, i-a lăsat întreaga avere. În același an, s-a retras complet din activitate şi din viaţa publică, dedicându-se cu discreţie unor acţiuni umanitare. În 2016, a primit premiul de excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.

La șapte ani după soțul ei, Carmen Galin s-a stins și ea, pe 13 martie, cu o zi înainte de a împlini 74 de ani. A fost găsită fără viață, iar cauza decesului a rămas necunoscut. Mai mult, actrița își exprimase dorința de a fi înmormântată cu discreție, ceea ce s-a și întâmplat.