Cum a pierdut Brigitte Bardot rolul vieții ei: acela de mamă. S-a purtat execrabil cu propriul fiu

Într-o epocă în care avortul era interzis în Franța, nicio clinică nu a acceptat să o trateze pe Brigitte Bardot. Tatăl copilului, actorul Jacques Charrier, a convins-o să renunțe la idee și s-au căsătorit. Nașterea fiului lor, Nicolas-Jacques, a fost marcată de paparazzi, tensiune emoțională și refuzul matern, iar relația lor a rămas fragilă chiar și decenii mai târziu.
Brigitte Bardot a rămas însărcinată înainte de nuntă și a mărturisit că niciodată nu a dorit să fie mamă: „Eu nu sunt o mamă și nici nu vreau să fiu una” a spus ea în memoriile sale. În încercarea de a avorta, a ajuns să se lovească de stomac și să ceară morfină medicilor, însă, în Franța acelor vremuri, era ilegal și imposibil.
Sub presiunea mediatizării și protejându-și intimitatea, Brigitte Bardot s-a retras la domiciliu pentru a naște. Nicolas-Jacques s-a născut pe 11 ianuarie 1960, acasă, pentru a evita paparazzii.
După naștere, Brigitte Bardot a descris copilul ca pe o „tumoră” pe care o hrănea din corpul ei umflat. A refuzat să-l alăpteze și mărturisea: „l-aș fi aruncat la un câine”, un semn al disocierii dureroase de rolul de mamă.
După divorțul din ianuarie 1963, Jacques Charrier a obținut în instanță custodia fiului lor, Nicolas-Jacques. Acesta a fost crescut de tată și de familia acestuia, departe de viața publică încâlcită a mamei sale.
Ani mai târziu, odată cu publicarea memoriilor ei Initiales B.B. în 1996, situația a escaladat dramatic. Bardot folosea termeni brutali față de fiul său, îl caracteriza ca pe o „tumoră” pe care o hrănea din corp, un „făt diform”. De asemenea, îl descria pe Jacques ca pe un „macho vulgar, dictatorial, alcoolic și detestabil”.
Tatăl și fiul au înaintat un proces pentru „leziuni aduse vieții private”. În martie 1997, tribunalul i-a dat câștig de cauză și a decis: 150.000 franci daune morale către Jacques Charrier (aproximativ 23.000 de euro) și 100.000 franci către Nicolas, plătiți de Bardot împreună cu editura Grasset (aproximativ 15.000 de euro). În plus, instanța a dispus includerea pe următoarele tiraje ale cărții a unui rezumat al hotărârii, chiar dacă refuza eliminarea capitolelor incriminate.
Jacques a replicat în proză: în Ma réponse à Brigitte Bardot își prezintă propria versiune, inclusiv arătând scrisori de dragoste pe care i le trimisese Bardot în 1959. El consideră că reputația îi fusese lezată și că era prezentat într-o lumină ofensivă.
Când Nicolas avea 12 ani, a solicitat să rămână temporar cu Brigitte, însă fusese refuzat. Ea participase la un eveniment social, și a preferat publicul în locul fiului. Rănit, băiatul şi-a întrerupt legătura cu mama sa pentru mai mulți ani.
Unii apropiați, precum Jean-Jacques Debout, un prieten bun al lui Bardot, au descris situația ca pe un „capitol dureros” din viața ei. Bardot continuase să se detașeze afectiv de fiu, convinsă că Jacques era mai în măsură decât ea să preia rolul de părinte.
Bardot a făcut câteva gesturi de apropiere de-a lungul anilor și, în memoriile sale, scria: „Adulți, ne-am întâlnit frumos”. Dar aceste tentative nu au reușit, iar pentru deceniile următoare relația a rămas una distanțată și fragilă
Nicolas-Jacques a crescut în Norvegia, și s-a orientat către o viață discretă, dedicată familiei sale, departe de reflectoare. A devenit tată și a avut două fete în 1985 și 1990, iar Brigitte nu a fost invitată la nunta lui din 1984.
Brigitte a încercat de mai multe ori să refacă legătura cu fiul ei, dar zidul amintirilor din copilărie părea de netrecut. Chiar și mai târziu, în 2018, ea a declarat că sunt acum într-o relație cordială, discută și se vizitează anual, dar distanța emoțională rămâne semnificativă. Povestea Brigitte Bardot și a fiului ei, Nicolas-Jacques, este una de dureroasă contrapunctare între faima fabuloasă și costurile emoționale ascunse.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook