Henri Marie Raymond de Toulouse-Lautrec s-a născut la 24 noiembrie 1864, la castelul Malromé, de pe moşia familiei din Albi, situat în partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Franței. Ambii săi părinți aveau rang de conte, așa că Lautrec ar fi trebuit să poarte cu mândrie acest titlu nobiliar. Însă lucrurile nu au stat chiar așa, căci părinții săi erau veri primari, iar acest lucru a venit cu probleme pentru el. Lautrec a avut probleme de sănătate încă de când era mic. “Petit Bijou”, aşa cum îl alinta o străbunică, și-a petrecut copilăria la Basc. De aici a început povestea unui geniu chinuit. 

Lautrec avea de mic oasele foarte firave și deseori ajungea cu piciorul in gips, din cauza problemelor de sănătate cu care se născuse. A început să deseneze de la o vârstă fragedă, iar caietele lui erau pline de păsări, rațe, cavaleri și câini. Nu îi plăcea școala, dar se oprea zilnic în fața atelierului lui Bonnat, acolo unde a luat prima oară pensula în mână. 

Povestea unui geniu chinuit. I se pune porecla ”Moș rotulă”

Primele creaţii ale sale purtau semnătura „Tréclau”. Pictura era leac împotriva plictiselii, refugiu, mijloc de a amăgi setea de viaţă. Când a crescut, i s-a pus porecla de ”Moș Rotulă”, din cauza staturii mici. Pe lângă asta, avea statură colțuroasă, barbă rară și ochi bulbucați. Lautrec adora caii, însă din cauză că avea doar 1,52m înălțime, nu îi putea călări. Așa că s-a rezumat la pictatul lor. 

Fiind nefericit în dragoste și în general marginalizat din cauza aspectului fizic ciudat, Lautrec își îneacă supărările în alcool. În asta își investește averea de conte. Se mută la Paris, în Montmartre, o comună alipită orașului la acea vreme. Acolo descoperă viața de noapte și partea decadentă a ”Orașului luminilor”. Se refugiază, treptat, în alcool, femei ușoare și viața din bordeluri de lux. 

Transforma viețile femeilor ușoare în opere de artă 

Odată cu descoperirea vieții decadente din Paris, Lautrec își potolește setea de iubire cu ajutorul femeilor ușoare din bordelurile pe care le frecventa. De necontestat un artist extrem de talentat, Lautrec compensează cu asta viața personală pe care o trăiește. Ajunge să doarmă din ce în ce mai des în bordeluri, iar femeile ușoare îi devin cele mai bune prietene. El le înțelege. Și cumva, reușește să le pună în valoare, să le dea un sens. Își ia șevaletul și pensula în mână și începe să picteze aceste femei pe care societatea le blamează. Practic, face din nud o artă. “Bordel! Şi ce dacă-i bordel! Nicăieri nu mă simt mai acasă! Viaţa e un bordel şi în bordel triumfă viaţa” , spunea Lautrec la un moment dat. 

Moulin Rouge și posterul care a făcut senzație 

În 1889 se deschide oficial Moulin Rouge, un loc care a reușit să facă istorie. În primii doi ani nu are prea mare succes. La un moment dat, în 1891, Lautrec este rugat să facă un poster atractiv pentru locație, căci cel existent era un eșec răsunător. Deși nu mai făcuse litografie niciodată, artistul acceptă. Rezultatul final este împrăștiat în tot Parisul, se fac aproximativ 3000 de copii. Peste noapte, Lautrec ajunge un adevărat star și toată lumea apreciază culorile îndrăznețe folosite și stilul de inspirație japoneză. Afișul o avea în prim plan pe ”La Goulue”, dansatoarea principală din cabaret. 

Lautrec continuă să facă expoziții cu lucrările sale, dar pe partea cealaltă se autodistruge, ușor ușor. Bea enorm și face excese sexuale. Se pierde cu zilele în câte o cameră de bordel, înconjurat de femeile de acolo. Este trimis la ospiciu, la Neuilly, în sanatoriul doctorului Semelaigne. Urmează tratament și iese din tenebre.

Moare la 37 de ani, în brațele mamei sale 

Excesele și-au spus cuvântul în cazul artistului chinuit de lipsa de dragoste. Pe fondul problemelor de sănătate deja existente, dar și din cauza vieții dezordonate pe care a dus-o, Lautrec este atins de paralizie. Pe 9 septembrie 1901, mama sa îl aduce înapoi la castelul Malromé, acolo unde artistul se născuse. Are grijă de el cu toată dragostea ei de mamă, însă este prea târziu. Lautrec moare la 37 de ani, lângă mama sa, înconjurat de lumânări. 

Puțini aveau să fie cei care au înteles, încă de pe atunci, geniul lui Lautrec. A fost, cu siguranță, un om chinuit de propriile fantasme, de deficiențele cu care s-a născut, fără voia lui. Însă timpul a demonstrat că omul Lautrec a luat tot ce era mai bun dintr-o situație precară. Nu a avut dragoste, însă a oferit-o celor ce aveau nevoie.

I-a lipsit un fizic impunător și sănătos, dar a compensat printr-o mână care făcea minuni când atingea pensula. A lăsat în urma sa o mărturie veșnică a faptului că orice lucru urât de pe lumea aceasta poate deveni frumos, în mâinile potrivite. Asta a fost moștenirea geniului lui Toulouse-Lautrec: 600 picturi, 330 litografii, 3 afișe, 9 gravuri, 3 monotipuri, mii de desene. Şi multe expoziţii.

Foto: Facebook

Liz Taylor și bijuteriile care au făcut istorie. Cine e bărbatul care a vrut să-i dăruiască actriței clădirea ”Taj Mahal”