Simona Ionescu / Redactor Șef

Jurnalista Carmen Moise, de la „În premieră”, a devenit mămică de gemeni. Depistată cu Covid

Jurnalista Carmen Moise, de la „În premieră”, a devenit mămică de gemeni. Depistată cu Covid
În urmă cu câteva ore jurnalista Carmen Moise a găsit puterea ca, de pe patul de spital de la Maternitatea Bucur din București, să ne povestească întâmplarea sa de viață „Am născut în pandemie”. Emoționantă și adevărată, așa cum ne-a obișnuit jurnalista cu orice text care-i însoțea reportajul filmat din emisiunea „În premieră”, difuzată de Antena 3.

În povestea lui Carmen e vorba și despre cadrele medicale. Oameni excepționali. Nu a nominalizat medicul cu care a adus pe lume băiețelul și fetița, dar am descoperit textul ei repostat pe pagina lui. Și am înțeles că este vorba despre medicul Liana Pleș. Dar nu, nu doamna doctor Pleș a asistat nașterea, avea să precizeze dânsa pe Facebook.

Liana Ples   : „Nu eu am asistat nașterea in acest caz ci am fost doar o rotita in angrenaj. Ceea ce am difuzat a fost un mesaj care m a impresionat pana la lacrimi. O femeie aflată într o situație de viata absolut neașteptată si foarte dificilă și în condiții normale care are însă puterea si structura interioara a atât de pura încât mulțumește celor din jur depășind necazul sau. Cati bolnavi fac asta acum?”

Da, Carmen Moise nu e subiectivă când spune că sunt „cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut”. Sunt. Conf. dr. Liana Pleș (foto) și toată echipa de la Maternitatea Bucur, nu numai că au adus pe lume sute de prunci sănătoși, iar acum se luptă cu Covidul. Dar ei sunt acei oameni care, în noaptea tragediei de la Colectiv, au coborât rapid din Maternitatea de lângă fabrica Pionierul și au alergat în stradă ca să acorde primul ajutor tinerilor care ardeau pe trotuar. Reporterii i-au găsit acolo, în plină acțiune.

Povestea lui Carmen Moise, gravidă și infectată cu coronavirus

„Astăzi ar fi putut fi o altă zi în care mergeam la control ori să mai cumpăr ceva pentru bebeluși. Dar „viața e un șir lung de surprize și de improvizații, iubita mea” – mi-a spus o asistentă camuflată toată în costumul alb, în timp ce tăia dintr-o bucată de furtun de perfuzor care să țină loc de pai și să mă ajute să beau mai ușor din sticla cu apă.

Acum fix o săptămână plecam la spital să fac un test Covid. Așa, mai mult ca să-mi scot și asta din minte. Și dacă tot ajung până acolo, să pun și o perfuzie – mi-a spus medicul. În câteva ore, totul era dat peste cap. Tot! Și începea ceea ce azi pot numi filmul “Și eu am născut în pandemie”. Filmul meu!

Miercuri, am făcut testul, joi dimineață am aflat că sunt pozitivă și am fost transferată de urgență la Maternitatea Bucur, iar la ora 11.52 venea pe lume Vlad. 2000 de grame. Un minut mai târziu, Ela. 1,120 g. I-am auzit plângând pe amândoi. Puternic, si cu un fel de ecou. Așa mi s-a părut mie. Nu i-am văzut. Nu i-am vazut până azi, când ei împlinesc o săptămână, decât în fotografii.

Dar acum, când scriu aceste rânduri, din camera de spital de unde se vede pe fereastră un colț de cer și ultimul etaj al fostei fabrici Pionierul, vă spun cu mâna pe inimă că Dumnezeu mă iubește tocmai pentru că am ajuns aici. Pentru că locul ăsta, de care m-am temut și eu, și se teme toată lumea, ca fiind ultima redută în bătălia cu pandemia, a fost, de fapt, salvarea mea și a copiilor mei.

Maternitatea Bucur este ultima insulă de supraviețuire, nu ultima redută. Au găsit oamenii ăștia de aici forța de a face zid în fața Covid cu o empatie și o bunătate cum n-am crezut că mai există în România. Să știți că aici se zâmbește mult în spatele costumelor, aici se și plânge. Se strâng mâini înfășurate în 3 straturi de mănuși, iar pe holuri, când vine așa ca un zgomot ca de crinoline, de la costumele albe, știi că e doamna cu tratamentul. „Te pupă mama. Vă iubesc” – asta se aude tot timpul. Apoi se mai închide o ușă. Și se mai dechide alta.

Probabil că trebuia să ajung la Bucur ca să primesc, așa, cea mai frumoasă lecție de omenie a acestei pandemii. Dacă treceți prin zonă, aruncați o privire spre ferestrele care par ferecate, spre clădirea cu aer vechi și poate trist. Dați un semn, cât de mic, orice, pentru ca noi mamele de aici, și bebelușii, și cadrele medicale să nu simțim că suntem singuri.

Dincolo de ziduri, sunt cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut eu, chiar dacă n-am văzut niciun chip de-al lor. Nu, n-au chip. Dar nu voi uita niciodată medicul care mi-a desenat smiley face cu betadină pe burtă, asistenta care m-a ținut de mână ca să ne rugăm impreuna, moașa care mă alintă „iubita mea”, infirmiera care m-a spalat pe față când eram la Terapie Intensivă, vocea blândă a doctoriței care îmi povestește în fiecare zi, la telefon, ce mai fac Ela și Vlad și îmi trimite poze. O să pun toate experiențele astea pe hârtie. Ca să nu uit. Și ca să le afle toată lumea. Sper să fie de ajutor.

Deocamdată, vă invit să vedeți, pe blogul ionelanastase.ro, un interviu făcut împreună cu prietena mea Ionela Nastase, într-o zi în care credeam că viața e fix așa cum ne plănuim. Nu e așa! Viața e o minunată improvizație. Iar oamenii de lângă tine, plasa de siguranță care te va salva, fără dubiu, întotdeauna. Vă multumesc! Și eu, și Vlad, și Ela!”.

Mulți ani frumoși, Carmen Moise, alături de bebelușii tăi!

Ce talentat e Cristi Chivu! Și-a mărit contul cu 7 milioane de euro

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre