Sindromul Medeea. Lucruri puțin știute despre această afecțiune și despre cum se manifestă

Termenul provine din mitologia greacă, în care Medeea și-a ucis copiii pe care îi avea de la Iason. Tragedia a avut loc după ce acesta a părăsit-o pentru o femeie mai tânără. Cum se manifestă sindromul.

Răzbunarea Medeei

Legenda spune că Medeea, fiica vrăjitoarei Circe, de la care a moștenit puterile s-a îndrăgostit de Jason. Dragostea a fost atât de puternică, încât aceasta și-a trădat familia și l-a ajutat să ajungă în posesia Lânei de Aur. Cei doi s-au căsătorit și au mers să locuiască în Corint, dar după câțiva ani se întâmplă ceva neprevăzut.

Bărbatul se îndrăgostește la rândul său de o femeie mult mai tânără decât Medeea și ajunge să o ia de soție pe Glauce, fiica regelui Corintului Creon, pentru a avea dreptul de succesiune la tron. Distrusă de durerea provocată de bărbatul iubit, Medeea nu acceptă ce i s-a întâmplat și pregătește răzbunarea. Ea își va ucide proprii copii pentru a se răzbuna pe fostul partener.

Ce se întâmplă când un cuplu se separă

Specialiștii spun că atunci când un cuplu se separă toată lumea trece printr-o perioadă foarte haotică, cu mult stres emoțional. Provocarea pentru profesioniști – psihologi, psihiatri, asistenți sociali, consilieri de orientare școlară, avocați, judecători – este de a distinge „normalii” dezorientați de cei care reprezintă un pericol real pentru ei înșiși și pentru ceilalți.

După o separare sau un divorț un părinte sau ambii încep să aibă diferite comportamente prin care vor să distrugă celălalt părinte și copii, ca o consecință directă a încetării relației dintre soț și soție. Iar când unul dintre părinți începe să vorbească urât despre celălalt în fața copiilor, situația devine extrem de complicată.

Iar înstrăinarea parentală implică suferințe care nu privesc doar părinții, ci se extind asupra copiilor și familiilor lor de origine. Specialiștii susțin că părinții nu-și dau seama, dar ucid ceva în sufletul copiilor de fiecare dată când îl înjosesc pe celălalt.

Copiii, pioni neajutorați în lupta părinților

Un alt scenariu este ca soții care divorțează să folosească copiii ca pe niște „planșe umane” pe care să își scrie scenarii separate și conflictuale. Au fost multe cazuri în care copilul începe să aibă probleme la școală, iar atunci tatăl vede copilul ca fiind distrus mintal și un eșec, dând vina pe mamă pentru că a inițiat separarea.

La rândul său, mama refuză să recunoască faptul că micuțul are vreo problemă pentru că vrea să justifice despărțirea. Iar copilul nu este decât un pion neajutorat între doi părinți furioși, care începe să se descurce greu la școală.

Lupta se duce și în instanță

Sindromul Medeea se manifestă și în anumite litigii de custodie, în care furia părinților primează adesea în fața intereselor copilului. Aceștia se adresează instanțelor nu pentru a elabora un cadru pentru o relație postdivorț, ci pentru a obține un decret oficial care să ateste că unul dintre ei este persoana cea mai bună și va avea o viață mai bună.

Persoanele care ies dintr-o căsnicie și care se adresează profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și avocaților spun adesea că doresc dreptate. La urma urmei, ei au fost loviți și trădați de soțul lor. Dar sistemul nu le poate oferi acest tip de justiție. După cum a spus avocatul specializat în divorțuri din Washington, Peter Sherman, funcția litigiului nu este de a face dreptate, ci de a rezolva disputa.

Tulburarea Medeea apare exclusiv în contextul disputelor dintre soți

Actul extrem și criminal este rezultatul unei escaladări a situației legate de fenomenul de alienare parentală sau parentală, numit și PAS (acronim pentru Parental Alienation Syndrome). Termenul a fost inventat de psihiatrul american Richard Alan Gardner, care îl definește ca fiind o tulburare care apare aproape exclusiv în contextul disputelor privind custodia copiilor.

În această tulburare, unul dintre părinți activează un program de denigrare împotriva celuilalt părinte (părintele alienat). Cu toate acestea, nu este vorba de o simplă „spălare a creierului” sau de o „programare”, deoarece copilul își aduce contribuția personală la campania de denigrare.

Tocmai această combinație de factori este cea care justifică un diagnostic de PAS. Suferința și resentimentele care decurg din încheierea relației de cuplu se răsfrâng asupra copiilor, iar acest lucru afectează dezvoltarea personalității, sănătatea mintală și comportamentul acestuia.