Studiu șocant! Adolescența creierului durează până la 32 de ani

Oamenii de știință știau de mult că în copilărie creierul se dezvoltă rapid, iar la bătrânețe scade în performanță. Dar un nou studiu amplu arată că rețeaua neuronală se reorganizează în etape distincte, cu patru mari „puncte de cotitură” care marchează modul în care regiunile cerebrale comunică. Aceste puncte apar în jurul vârstelor de 9, 32, 66 și 83, formând cinci mari epoci ale creierului între naștere și 90 de ani.

Faza copilăriei

Din primele momente de viață, creierul crește într-un ritm uimitor. Această perioadă se caracterizează prin formarea unui număr uriaș de conexiuni neuronale, care fac creierul copilului extrem de plastic și pregătit să învețe masiv.

În această etapă volumul de substanță albă crește rapid, îmbunătățind comunicarea între regiuni. Se formează conexiuni în exces, care sunt apoi „curățate” pe baza experienței, un proces numit pruning. Paradoxal, rețeaua devine mai puțin eficientă, deoarece creierul prioritizează posibilitatea de a învăța, nu viteza.

În jurul vârstei de 9 ani, acest proces se stabilizează, iar creierul intră într-o perioadă de optimizare.

De exemplu, un copil de 6 ani poate învăța rapid să cânte la pian, să vorbească o limbă străină sau să recunoască modele complexe, chiar dacă atenția și autocontrolul sunt limitate. Creierul său prioritizează explorarea și acumularea de experiențe, nu eficiența.

Adolescența și tinerețea

A doua epocă se întinde de la aproximativ 9 ani până la 32 de ani, mult mai lungă decât definirea tradițională a adolescenței.

Caracteristici principale sunt definite de faptul că rețeaua cerebrală devine mai eficientă, conexiunile se scurtează și comunicarea între regiuni devine mai rapidă. Se dezvoltă funcțiile cognitive complexe, precum planificarea, luarea de decizii și memorie de lucru. Această perioadă se suprapune cu intervalul în care apar multe tulburări de sănătate mintală, ceea ce arată și sensibilitatea ei.

În jurul vârstei de 32 de ani, creierul atinge un punct de maturitate structurală, una dintre cele mai marcante tranziții din viață.

Spre exemplu, un student sau un tânăr profesionist poate procesa informația mai rapid, lua decizii complexe și planifica pe termen lung. De aceea, această perioadă este ideală pentru studii intense, cariere solicitante și dezvoltarea abilităților cognitive avansate.

Adulții și maturitatea

De la începutul anilor 30 până spre mijlocul anilor 60, creierul intră în cea mai lungă fază, anume una de stabilitate structurală.

În această perioadă schimbările în conexiuni sunt mult mai lente, regiunile creierului devin mai specializate, iar performanța cognitivă este stabilă și susține activitatea profesională și socială.

Această fază marchează vârsta adultă „de vârf” din punct de vedere al funcționării intelectuale.

Un adult de 45 de ani își face munca eficient „din inerție”, bazându-se pe experiență și expertiză. Nu mai învață la fel de repede ca la 20 de ani, dar aplică mult mai bine cunoștințele acumulate.

Îmbătrânirea timpurie

În jurul vârstei de 66 de ani, creierul intră într-o etapă de reorganizare legată de îmbătrânire.

Modificările includ faptul că rețelele devin mai fragmentate, cu grupări locale mai strânse și mai puțină comunicare globală. Substanța albă se degradează treptat, încetinind transmisia informației. Crește riscul de afecțiuni neurologice, precum demența.

Această tranziție, deși mai subtilă decât cele anterioare, marchează începutul declinului legat de vârstă.

O persoană de 70 de ani poate observa că îi ia mai mult timp să învețe o aplicație nouă, dar se descurcă excelent în sarcini familiare. Creierul compensează scăderea conectivității prin strategii mai locale și experiență acumulată.

Îmbătrânirea avansată

După 83 de ani, creierul intră în ultima lui epocă structurală.

În această etapă conectivitatea globală scade abrupt, rețeaua se bazează tot mai mult pe câteva regiuni centrale („hub-uri”) pentru a transmite informații. Acest lucru rarată resursele limitate de menținere a rețelelor complexe și se corelează cu încetinirea cognitivă specifică vârstei înaintate.

Datele pentru această perioadă sunt mai greu de obținut, dar se aliniază cu ceea ce se știe despre îmbătrânirea creierului.

Un adult foarte vârstnic poate avea dificultăți în rezolvarea mai multor lucruri deodată, dar poate păstra amintiri vechi sau rutine zilnice bine consolidate. Creierul se bazează pe câteva regiuni-cheie pentru a menține funcționarea de bază.

Cum ne pot ajuta aceste descoperiri

Aceste etape explică de ce învățarea, riscul de tulburări mintale și declinul cognitiv variază atât de mult în funcție de vârstă. Perioada lungă de dezvoltare (până la 32 de ani) poate explica vulnerabilitatea tinerilor la tulburări psihice. Stabilitatea dintre 32–66 se potrivește cu performanța cognitivă constantă, iar scăderea conectivității după 66 explică declinul legat de vârstă.

Cunoașterea acestor „puncte de cotitură” poate ajuta medicii să identifice deviațiile timpurii care pot duce la îmbolnăvire.

Ce urmează în cercetare

Studiul actual include predominant participanți albi; cercetătorii susțin necesitatea unor analize realizate pe populații mai diverse din punct de vedere etnic și geografic pentru a confirma universalitatea acestor modele. Cercetarea a fost realizată de o echipă condusă de Alexa Mousley (Universitatea din Cambridge), pe baza analizei a aproximativ 3.800 de scanări RMN provenite din mai multe baze de date din Marea Britanie și Statele Unite, inclusiv proiecte mari de imagistică cerebrală care au exclus persoane cu afecțiuni neurologice sau psihiatrice. Rezultatele au fost prezentate și analizate în presa științifică internațională și se aliniază cu date mai vechi despre îmbătrânirea accelerată a organismului uman. 

Înțelegerea acestor epoci ale creierului ar putea ajuta la detectarea precoce a deviațiilor de la dezvoltarea normală, la personalizarea strategiilor de prevenție și la dezvoltarea unor terapii sau intervenții mai eficiente pentru tulburările mintale și bolile neurodegenerative.

Creierul uman nu se dezvoltă și nu se degradează liniar. El trece prin cinci etape distincte, marcate de patru praguri dramatice la 9, 32, 66 și 83 de ani, fiecare influențând modul în care gândim, învățăm și îmbătrânim.