Temerile copiilor trebuie înțelese și gestionate de părinți. Frica de întuneric provine și de la desene animate

Părinții trebuie să înțeleagă temerile copilului și trebuie să aducă argumente convingătoare și potrivite vârstei lui. Până la un punct fricile copilului sunt firești fiind o consecință a faptului că minorul este dependent de un adult pentru a supraviețui și a explora mediul.

Psihologii spun că în nici un caz nu este recomandabil să-l luăm pe cel mic peste picior când își manifestă frica, pentru că astfel copilul va învăța să își ascundă temerile și să nu-și comunice emoțiile. Copilul trebuie asigurat permanent că este protejat că nu este abandonat niciodată și că nu va fi uitat în niciun caz. Dacă frica a apărut în situații cu grad scăzut de pericol, este puternică sau reacția de frică este exagerată ori modul de manifestare este unul disproporționat, atunci se impune intervenția unui specialist.

De ce le e teamă copiilor de grădiniță

Frica fetiței sau a băiețelului de a rămâne dimineața la grădiniță poate fi o consecință a mustrărilor repetate pe care educatoarea le adresează copilului care nu își duce sarcinile la bun sfârșit. Aceste temeri se amplifică dacă părinții sunt severi sau dacă minorii înșiși nu au încredere în forțele proprii.

Teama micuțului de a nu putea performa așa cum i se cere poate declanșa fobii legate de școală și de grădiniță cu grave consecințe asupra dobândirii unor cunoștințe și abilități.

Teama de întuneric vine din imaginile văzute de copil și în desene animate

Teama de întuneric este aproape general prezentă în copilărie. Copilului nu-i este frică de întuneric propriu-zis ci de scenariile pe care și le construiește în minte, ajutat de umbrele de pe pereți și ferestre, de poveștile citite sau de jocurile văzute pe calculator.

Când copilul insistă să aibă prezența unui adult la culcare sau nu doarme singur, cu siguranță este înspăimântat de monștri, stafii, hoți etc. Frica de monștri și stafii, personaje văzute fie în desene animate, fie în cărți cu benzi desenate, este una cu impact foarte puternic. Poate duce la refuzul de a dormi singur, la treziri frecvente, urinat în somn, coșmaruri, sau plâns frecvent.

În astfel de situații se recomandă ca ritualul de seară să fie însoțit de povești cu eroii pozitivi, cu acțiuni pașnice, nu cu vrăjitoare, balauri sau stafii care să-i alimenteze imaginația înfricoșătoare. Părinții trebuie să fie atenți să nu alimenteze imaginația copiilor cu posibile motive de teamă și să fie precauți în discuțiile cu ei. Copilul își va seta informația într-un fel propriu care poate fi o sursă de temeri.

Psihologii explică până la ce punct ar trebui părinții să se alarmeze, până la ce punct sunt firești fricile copiilor și în ce cazuri ar trebui părinții să fie îngrijorați.