Ziua în care un tată a pariat viața copiilor săi împotriva unei boli care teroriza lumea. Și a salvat milioane!
În mijlocul acestei frici de poliomielită, un cercetător american pe nume Jonas Salk a făcut un pariu istoric și a început prin a-și injecta propria familie cu un vaccin experimental. Această decizie curajoasă a fost un punct de cotitură în lupta împotriva unei boli care paraliza și ucidea mii de copii în fiecare vară.
Anii imediat următori după al Doilea Război Mondial nu au adus doar prosperitate, ci au adus și epidemii de poliomielită. În 1952, în Statele Unite au fost înregistrate zeci de mii de cazuri, cu mii de decese și paralizii permanente, iar afectarea în rândul copiilor era cea mai dramatică. Familiile îngrijorate își țineau copiii departe de locurile publice din frică să nu se îmbolnăvească. În spitale, “plămânii de fier” erau singura speranță de supraviețuire pentru cei cu paralizii respiratorii. Era o epocă a disperării.
Jonas Salk, un medic și cercetător la Universitatea din Pittsburgh, a propus ceva cu totul nou: un vaccin realizat din virusuri de poliomielită neutralizate, adică inactivate, incapabile să provoace boala, dar suficiente pentru a antrena sistemul imunitar să lupte. Această abordare contrazicea opiniile multor specialiști ai timpului, care considerau că stimularea imunității fără un virus „activ” nu va funcționa și putea fi periculoasă.

În ciuda scepticismului, Salk și echipa sa au demonstrat că acest virus „ucis” poate provoca formarea de anticorpi fără a cauza boala în testele pe animale.
După ani de muncă și teste preliminare, Salk a decis să treacă la un pas fără precedent. În 1953, el și-a injectat primul vaccin experimental pe sine, apoi pe soția și pe cei trei copii ai săi: Peter, Darrell și Jonathan. Seringile fuseseră sterilizate chiar în bucătăria sa, iar acest gest a fost, în sine, un test, fiindcă nu exista nicio certitudine că vaccinul era complet sigur sau eficient.
Rezultatul a fost unul excepțional. Toți au dezvoltat anticorpi fără efecte adverse semnificative, deci vaccinul funcționa așa cum sperase Salk.
După succesul la nivel de familie și teste locale, în 1954 a început cel mai mare experiment medical din istorie până la acea vreme: aproximativ 1,8 milioane de copii, cunoscuți ca „pionierii polio”, au fost vaccinați în Statele Unite într-un studiu clinic uriaș. Părinții semnau cu emoție formularele, iar fiecare zi aducea tensiune și speranță.
După luni de așteptare, pe 12 aprilie 1955, rezultatele au fost publicate: vaccinul era sigur și eficient. Statistici dramatice privind cazurile de poliomielită au început să scadă vertiginos, iar clopotele bisericilor au început să bată în întreaga țară.
Impactul nu a fost doar regional, iar odată ce poliomielita a început să dispară din SUA, campaniile de vaccinare s-au răspândit în întreaga lume. În deceniile care au urmat, cazurile de polio au scăzut cu peste 99%, iar boala a dispărut practic din multe regiuni.
Salk a refuzat să-și patenteze vaccinul (să obțină un drept exclusiv de exploatare comercială și să restricționeze prin brevet fabricarea vaccinului de către alții), spunând că nu poți breveta soarele. El a făcut o alegere care a permis distribuirea rapidă și accesibilă a vaccinului pentru milioane de copii, fără costuri ridicate.
Datorită acelor decizii extraordinare, milioane de copii au dus vieți sănătoase, fără să știe de fiecare dată când vaccinul le-a salvat zâmbetul, un om și o familie întreagă au făcut un pariu cu destinul.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook