Ca preambul la
Jocurile Olimpice care se apropie, Irina Păcurariu are o invitată de la unul dintre cele mai urmărite sporturi olimpice, campioana la înot
Camelia Potec. Duminică, 13 iunie, de la ora 18:00 (în reluare luni, 14 iunie, de la ora 20:00), sportiva dezvăluie la „Rețeaua de idoli” amănunte din viața ei, vorbește despre sacrificiile care aduc performanța, despre motivul pentru care a ales înotul, dar și despre anii de școală petrecuți cu gândul la medalii. La întâlnirea cu telespectatorii TVR 2, vom mai afla de ce intră cu colacul în apă, la mare dar și care sunt bucuriile din viața de familie.
„Sunt complet diferită în apă… pe uscat sunt timidă… în apă sunt războinică… am început târziu să înot în apa din piscină. La Brăila am descoperit bucuria de a fi în apă, în Dunăre, în mare e foarte periculos. Nu mă aventurez. Întotdeauna adaug la echipamentul de bazin și colacul… la mare nu concurez, sunt arbitru pentru ceilalți… Apa mă relaxează… e terapeutică. Stăteam în cadă în fiecare seară cu capul în apă 15-20 minute ca să scap de tensiune și nervi”, spune Camelia Potec.
Prin talent și profesionalism,
Camelia Potec a câștigat respectul celor din jur. Licenţiată în turism, Camelia Potec s-a născut pe 19 februarie 1982. Campioană olimpică şi multiplă medaliată la campionatele europene şi mondiale de nataţie, sportiva a cucerit peste 200 titluri naționale și a realizat multiple recorduri, iar în 2004 a cucerit medalia de aur la înot în cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena, la proba de 200 metri liber. S-a implicat în administrație după retragerea din activitatea competițională. Se numără printre membrii fondatori ai Fundației „Casa Campionilor”. Este membru în Comisia Sportivilor din cadrul Federatiei Internaționale de Natație. În 2016, a fost aleasă în funcția de președinte al Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, devenind cel mai tânăr președinte de federație sportivă olimpică din România.
„Nu mi-am dat Bac-ul în prima sesiune, ca să mă pregătesc pentru Jocurile Olimpice”
„Când mergi la campionate internaționale, te obișnuiești… la Jocurile Olimpice poți ajunge doar la 4 ani, e greu să îți faci un plan din 4 în 4 ani. În 1996, la 14 ani, am fost foarte aproape să mă calific la Jocurile Olimpice. Eram rezervă, dar s-a hotărât să nu se meargă cu rezerve, deci am ratat.
A urmat Sidney, prima participare olimpică și prima competiție când n-am intrat pe podium. Românii se așteptau de la mine mai mult decât de la toate colegele, dar ele veneau cu 4 medalii, eu fără nimic. Putea să mă dărâme, dar m-a ambiționat… norocul a fost familia, nu m-au împins să fac ce nu voiam, am negociat cu ei… era asumat… Când am venit fără medalie, părinții m-au lăsat să iau ce decizie vreau.
Aveam 18 ani nu mi-am dat Bac-ul în prima sesiune, ca să mă pregătesc pentru
Jocurile Olimpice. Pe lângă lipsa medaliilor, unii colegi ziceau că nu am luat bacul în prima sesiune… neștiind că nu am participat. După două săptămâni de la Jocurile Olimpice de la Sydney am dat Bac-ul, am schimbat antrenorul și orașul, am venit în București cu obiectiv pe următorii 4 ani, următoarea ediție a Jocurile Olimpice de la Atena. Am luat-o de la zero. La facultate eram la frecvență redusă, mergeam în weekend…”, a mai povestit Camelia Potec.
„Povestea ei olimpică însemnă de fapt că și-a întâlnit și depășit idolul din copilărie, pe campioana Germaniei, Franciska van Almsick. A învins-o în finala de la Atena, de unde Camelia Potec a plecat cu medalia de aur la proba de 200 m”, povestește realizatoarea Irina Păcurariu.
