După care au început unii și au zis. „Domnule, știi că în perioada anului 2009, de fapt, la confruntarea prezidențială, i-a ținut partea lui Băsescu. Le-am spus „Uitați-vă pe înregistrare, că nu știam cum să-l mai scot pe bietul Geoană la acel moment, din ghearele lui Băsescu”. Și se vede foarte clar.

Dar, sigur, eu nu acuz opinia publică, pentru că oamenii, într-adevăr, au rămas cu foarte multe semne de întrebare după acel episod. Și, în bună măsură, eu nemaiavând chef să tot explic lucrurile acestea, ei poate că au rămas cu multe semne de întrebare. Faptul că am deschis un subiect despre „acoperiții din presă”, cred că e în continuare (de interes, n.e.) Și astăzi discutăm despre așa ceva.

Oprea a justificat după aceea, târziu, chestiunea asta cum că Armata poate să facă – și există în lege, într-adevăr, era legală chestiunea – poate să facă astfel de avansări, în contextul în care se presupune că Armata ar avea nevoie, la un moment dat, de specialiști într-un anumit domeniu. Și-atunci, Turcescu era specialist în comunicare, Kovesi era procuror.

M-a enervat și că marea presă din România, foștii mei colegi, la un moment dat, n-a fost unul care să zică, „Hai să facem o investigație”. Turcescu, poate nu. Unii m-au iubit, alții m-au înjurat, dă-l deoparte. Dar eu n-am văzut marii ziariști stând cu doamna Kovesi, față în față: „Auziți, doamna Kovesi, explicați-ne și nouă episodul ăla cum ați ajuns locotenent-colonel?”. „Domnule Kelemen Hunor, vă rugăm foarte mult”. „Domnul Bogdan Chiriac, cum e domnule? Sunteți colonel. Mai sunteți? Aveți uniforma acasă? O îmbrăcați la paradă?”

O grămadă de politicieni. Domnul Cezar Preda, în comisia SRI, „Sunteți colonel. Cum e, domnul Preda?” Adică oamenii ăștia să fie întrebați și să explice versiunea lor. Poate aveau aceeași versiune cu a mea. „N-am știut, domnule”. Sau să zică „Da, domnule, am fost onorat””, a mai spus Robert Turcescu.

Puteți urmări înregistrarea întregii emisiuni pe site-ul evz.ro.

Maia Morgenstern: Actorilor le e foame pentru că nu muncesc