Orlando Zaharia, de la ucenicia istovitoare la titlul de bucătar de aur. „Ne lovea în tibie cu niște pantofi cu tablă în față…”

Născut într-o familie modestă și crescut în mare parte de bunici, unde a descoperit gătitul, privind-o pe bunica cum făcea mâncare pentru nunți și parastase, chef Orlando Zaharia a intrat la liceul de alimentație publică. Vremurile erau dificile, iar loviturile primite în tibie atunci când greșea, mult prea dureroase.

„Nu vreți să știți cum erau tibiile mele”

„Când am început eu bucătăria, nu existau variante ca astăzi, să pleci de acolo, să te duci în altă parte. Strângeai din dinți și mergeai înainte. Se întâmplau tot felul de lucruri noi pentru mine, pe unele le învățam, pe altele le apreciam, pe altele le furam. Nu vreți să știți cum erau tibiile mele…

Așa erau vremurile atunci, când greșeai ceva erau niște pantofi cu tablă în față și îți mai dădea câte una la tibie. Îți fluiera tibia toată ziua. Eu am trecut și prin treburile astea.

De asta eu înțeleg, pentru că atunci când ridic tonul și sunt puțin mai impulsiv sau mai energic o fac pentru că asta e metoda mea de acum. Erau niște medii dure, pe care eu reușesc să le apreciez acum”, a povestit chef Orlando Zaharia într-un interviu recent la Fresh by Unica.

Cea mai ingrată sarcină era polishareaa podelelor cu o cârpă uscată

Și experiențele grele și epuizante din adolescență au continuat, pentru că printre lucrurile care trebuiau duse la îndeplinire s-a numărat și cea mai ingrată sarcină: polisharea podelelor cu o cârpă uscată, o muncă obositoare care îl ținea până târziu, uneori cu lacrimi în ochi, alături de alți copii, pentru că „trebuia să fie lună”.

„Când am călcat prima dată într-o bucătărie la 14 ani eram atât de mândru că aveam senzația că sunt vreun doctor. Eram copil de trupă, și cea mai ingrată treabă era polisharea podelelor și am mai făcut asta odată în armată. În bucătărie se făcea cu cârpa uscată, pentru că era destulă grăsime peste tot.

„Când am trecut la cuțite, aveam degetele bandajate”

Nu era greu fizic, dura foarte mult, toată lumea pleca acasă și noi stăteam și dădeam cu piciorul că trebuia să fie lună. Uram multe lucruri pe care le făceam. (…) La început nu aveam voie să folosim cuțite, ci alte lucruri, când am trecut la cuțite, aveam degetele bandajate”, a spus bucătarul în podcastul „Altceva cu Adrian Artene. În anul 2010, cheful a fost desemnat bucătarul de aur al Bucureștiului.