„Femeia în roșu” de la festivalul Nova, atacat de trupele Hamas, a fost surprinsă în imagini, fugind, cu fața terifiată de frică. Bărbați înarmați au atacat festivalul rave Nova în primele ore ale dimineții de 7 octombrie, măcelărind cel puțin 340 de oameni și luând ostatici 40.
Ultima dată când a fost văzută, purta un șal roșu peste umeri și era înconjurată de zeci de alți participanți la festival, îngroziți, care alergau disperați prin deșert, încercând să scape. Ultimele imagini o arată pe tânără urcând în spatele unei mașini. Imagionea ei, cu șalul roșu, a devenit iconică. Timp de săptămâni întregi, lumea s-a întrebat dacă a reușit să se salveze, dacă este vie sau moartă.
Săptămâni întregi lumea s-a întrebat dacă e vie sau moartă
Acum, Daily Mail a găsit-o și, pentru prima dată, Vlada Patapov – o tânără de 25 de ani, născută în Ucraina, mamă a unui copil – își spune povestea. Ea lucrează ca planificator de nunți în Ashdod. Este marcată de evenimentele prin care a trecut, iar în timp ce povestește coșmarul, izbucnește în plâns: „Uneori mă simt vinovată că am supraviețuit și că alții nu au reușit, sau pentru că ceea ce mi s-a întâmplat a durat doar 18 ore, iar alții suferă în continuare”.
Ea a fost separată de partenerul ei, Matan, pentru cea mai mare parte a zilei, și-a văzut prietenii împușcați și uciși, a trebuit să fugă de teroriștii înarmați. Au trecut aproape 24 de ore până când a reușit în cele din urmă să-și îmbrățișeze fiica de trei ani, Romi, în siguranța, acasă. Și nici măcar nu trebuia să fie acolo. Nu și-a dorit să participe la acest festival.
Ea și fiica sa au avut presentimentul că urma ceva rău
„Ciudat este că nu am vrut să merg la festival. A fost doar un lucru de ultim moment. Matan a luat niște bilete și am mers cu o prietenă, dar am avut sentimentul că ceva nu era în regulă încă de bcând am plecat, vineri după-amiază. Romi era atât de tăcută… De obicei alerga zgomotoasă jucându-se cu jucăriile ei, dar în acea zi era liniștită și sunt sigură acum că știa că se va întâmpla ceva groaznic”, a povestit tânăra.
După ce au ajuns la locul festivalului de la Re’im, la foarte mare apropiere de granița cu Gaza, Vlada, Matan și prietena ei, Mai, și-au instalat cortul și au petrecut seara povestind. Era șansa lor de a se relaxa după o săptămână plină.
„Îmi amintesc că atmosfera era foarte ciudată, oamenii se distrau și dansau, dar pentru mine nu exista energie. Eu nu dansam la fel de mult cum fac de obicei când merg la aceste festivaluri. Era în jurul orei 3 dimineața și m-am întins pe saltea să dorm. M-am gândit că este ciudat să ai un festival atât de aproape de granița cu Gaza și rachetele să mai vină din când în când, dar m-am gândit că organizatorii trebuie să creadă că este sigur, altfel nu l-ar ține aici”, a mai împărtășit tânăra.
„Femeia în roșu” de la festivalul atacat de trupele Hamas povestește ce i s-a întâmplat
Somnul Vladei a fost întrerupt brusc la ora 6.30, când o aplicație de alarmă de raid aerian de pe telefonul ei a trezit-o. „I-am căutat pe Matan și Mai și am auzit imediat împușcături. Se auzea tare și foarte aproape de noi. Pentru câteva secunde nu am știut ce se întâmplă și apoi Matan a țipat că trebuie să fugim după mașină. Rachetele au început să cadă și locul a luat-o razna. Un MC a apucat să ceară tuturor să evacueze zona. Oamenii au început să alerge după mașinile lor.
Cred că la început toți am crezut că este doar unul dintre acele atacuri de rutină cu rachete din Gaza și abia mai târziu, când ne-am uitat la telefoanele noastre, ne-am dat seama că era o invazie. (…) Toată lumea claxona, eu eram pe scaunul pasagerului și Matan conducea cu Mai în spate. Am văzut un bărbat în fața noastră îmbrăcat în uniformă militară.
Am crezut că este un soldat israelian și că vom fi bine. Apoi, câteva mașini mai în față, soldatul, despre care știu acum că era terorist, a împușcat un om. Ne-am ghemuit cu toții jos și gloanțele au început să lovească mașinile din jurul nostru. (…) Matan a reușit să ne întoarcă pentru a încerca să iasă din cealaltă parte. În jur era haos, mașini abandonate… Am reușit să ajungem la un adăpost de-a lungul drumului, unde un polițist a țipat la noi să continuăm să conducem spre est dacă vrem să rămânem în viață”, a mai relatat tânăra.
Cum a reușit să se salveze
Matan a continuat să conducă, dar nu au ajuns prea departe. „Am văzut teroriști pe mașini, biciclete și camioane îndreptându-se spre noi împușcând, așa că am încercat să conducem pe câmp, dar ne-am blocat. Ca să ne salvăm, am ieșit din mașină și am început să fugim pur și simplu.
Aici m-am despărțit de Matan. Am început să alerg cu Mai și am ajuns la niște copaci. Plângeam amândouă. Nu știam ce să facem sau unde să mergem și tot ce mă puteam gândi era Romi (n.r. – fiica tinerei). Îi vedeam chipul în fața ochilor și mi-am spus că cineva trebuie să supraviețuiască pentru ea.
Așa că Mai și cu mine am început să alergăm din nou, și atunci mă vedeți în videoclip urcând în mașina îngerului meu, un bărbat numit Yosef Ben Avu, care s-a oprit și ne-a spus să urcăm. Eram opt în mașină, toți unul peste celălalt. L-am sunat pe Matan și i-am spus că sunt bine, iar el a spus că a fost ridicat și că este în siguranță”, a mai dezvăluit pentru Daily Mail Vlada Patapov.
Vlada și Mai au reușit în cele din urmă să ajungă în siguranță la o bază militară de la Tze’elim, în timp ce Matan a mers la una la 20 de minute distanță, la Orim. După ce a ajuns în baza militară, Vlada și-a dat seama că toată fuga nu a durat decât trei ore. Cel mai greu, spune tânără, i-a fost să aștepte, în baza militară, organizarea drumului spre casă, la fiica ei.
Imaginea Vladei, acoperită cu șalul roșu, fugind de trupele Hamas pentru a-și salva viața a făcut înconjurul lumii. Luna trecută, artista locală Karen Missk a dezvăluit o pictură care a surprins momentul, intitulând-o „The Phoenix”. Alături de imagine, artista au scris: „Aceasta se bazează pe una dintre imaginile din acea zi, frumoși tineri, plini de viață, oameni care fug de sălbaticii răi puri”.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook