Armata obligatorie e soluția pentru criza masculinității, e ideea care apare tot mai des. „Bărbații nu se nasc, se creează”, arată Chilianu. Mesajul său, distribuit intens, nu vorbește despre necesitatea războiului, ci despre disciplina, responsabilitatea și asumarea pe care, în trecut, le presupunea serviciul militar.
„Bărbații nu se nasc, se creează”
Radu Alexandru Chilianu pornește de la o idee prezentă în numeroase studii de antropologie și sociologie: în societățile tradiționale, trecerea de la copilărie la maturitate nu se producea automat odată cu înaintarea în vârstă.
„Există o idee fundamentală. Bărbații nu se nasc, se creează. În aproape toate culturile tradiționale, băieții nu deveneau bărbați automat cu vârsta”, afirmă acesta.
Potrivit lui, aproape toate civilizațiile aveau pentru băieți un fel de armată obligatorie, adică ritualuri de inițiere, de trecere de la o etapă la alta, care urmăreau trei etape clare: separarea de mediul familial, confruntarea cu încercări dificile și reintegrarea în comunitate cu un nou statut și cu responsabilități.
În viziunea sa, esența acestor ritualuri nu era obținerea unor privilegii, ci asumarea obligațiilor față de familie și societate.
Exemplul Spartei și rolul încercărilor dificile
Pentru a ilustra ideea, Chilianu amintește modelul Spartei, unde adolescenții erau scoși din zona de confort a familiei și supuși unor probe extrem de dure.
Scopul nu era pedepsirea lor, spune el, ci reconstruirea caracterului prin confruntarea cu limitele proprii, cu frica și cu responsabilitatea.
„Scopul era fractura, să fie frânți de condiții și forțați să se reconstruiască folosindu-și resursele interne”, explică acesta.
Deși recunoaște caracterul extrem al modelului spartan, autorul susține că aceeași structură poate fi regăsită, într-o formă sau alta, în majoritatea culturilor tradiționale.
Armata, ultimul mare ritual de trecere?
Una dintre cele mai discutate afirmații este cea referitoare la necesitatea instituirii armatei obligatorii.
Potrivit lui Chilianu, în societatea occidentală modernă aproape toate ritualurile de trecere au dispărut, iar armata a rămas, pentru o perioadă, unul dintre puținele mecanisme instituționale care îi obliga pe tineri să învețe disciplina, cooperarea și asumarea responsabilității. Cele mai multe țări au renunțat însă la serviciul militar obligatoriu, inclusiv România.
În opinia sa, odată cu renunțarea la armata obligatorie în multe state europene, inclusiv în România, foarte mulți adolescenți nu mai trec printr-o experiență care să marcheze clar intrarea în viața adultă.
Afirmația este una care generează dezbateri. Susținătorii serviciului militar consideră că acesta contribuia la disciplină, reziliență și spirit civic, în timp ce criticii spun că maturizarea nu depinde de armată și că astfel de valori pot fi cultivate prin educație, familie, sport sau voluntariat.
„Libertate fără maturitate”
Poate cea mai puternică idee exprimată în mesajul său este legătura dintre armata obligatorie, libertate și responsabilitate.
„Fără ritual, (apar) băieți în corp de bărbați. Ego-uri fragile, cu putere. Narcisism mascat ca încredere. Masculinitate toxică, lipsă de responsabilitate”, afirmă Radu Alexandru Chilianu. Altfel spus, niște situații pe care probabil toți dintre noi le-am experimentat cu unii din jur.
În opinia sa, societatea contemporană oferă tinerilor tot mai multe drepturi și libertăți, fără să le mai impună etape clare prin care să învețe responsabilitatea.
„Societatea le dă libertate, fără să le ceară maturitate. Iar un bărbat neformat nu e inofensiv, e haotic”, este concluzia sa tranșantă.
O temă care revine tot mai des în spațiul public
Discuția despre armata obligatorie a reapărut în ultimii ani și pe fondul schimbărilor de securitate din Europa. În România nu există în prezent serviciu militar obligatoriu, însă tema este invocată periodic atât în dezbateri politice, cât și în cele sociale.
Amintim că România a suspendat armata obligatorie începând cu 1 ianuarie 2007, moment în care a trecut oficial la o armată formată exclusiv din militari profesioniști. Decizia a fost rezultatul unui proces de reformă a Armatei Române și de aliniere la standardele NATO, iar cadrul legal a fost stabilit prin Legea nr. 395/2005, care a prevăzut suspendarea pe timp de pace a obligației de a efectua serviciul militar.
Astfel, ultima încorporare de recruți a avut loc la 26 octombrie 2006, iar la finalul aceluiași an, pe 31 decembrie 2006, au fost lăsați la vatră ultimii militari în termen. De la 1 ianuarie 2007, armata obligatorie nu mai este activă pe timp de pace, însă obligația constituțională de apărare a țării a rămas în vigoare, ceea ce înseamnă că, în situații excepționale precum mobilizarea sau starea de război, statul poate reintroduce conscripția în condițiile prevăzute de lege.
Foto: Facebook / MApN
Citește și: Cum va fi în România dacă armata redevine obligatorie. Europarlamentar: „Refuzi? Pușcărie!”
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
