Ciudățeniile descoperite despre plantele de apartement. Dacă și tu ai în casă ghivece cu flori, trebuie să știi asta!

Această observare a unor comportamente complexe la plante ar părea imposibilă, dat fiind faptul că plantele nu dispun de diversificarea corpului și a biologiei lor în organe senzoriale, nervi, sisteme nervoase și creiere, dar faptele rămân. Cu toate astea, plantele aud, răspund în mod inteligent și își amintesc, spun cercetătorii.

Specialiștii de la Universitatea din Missouri, în cadrul unei colaborări care reunește audio și analiza chimică, au demonstrat că plantele aud sunete. Acestea nu numai că ascultă, ci și răspund la sunetele pe care le scot omizile când mușcă și mănâncă aceste plante și că plantele răspund prin mijloace de apărare complexe.

„Sunetele de hrănire ale omizilor care atacă plantele semnalează schimbări în metabolismul celulelor plantelor”

„Cercetările anterioare au investigat modul în care plantele răspund la energia acustică, inclusiv la muzică. Cu toate acestea, lucrarea noastră este primul exemplu al modului în care plantele răspund la o problemă relevantă din punct de vedere ecologic.

Am descoperit că sunetele de hrănire ale omizilor care atacă plantele semnalează schimbări în metabolismul celulelor plantelor, creând mai multe substanțe chimice defensive care pot respinge atacurile omizilor”, a declarat Heidi Appel, cercetător științific principal în cadrul Diviziei de Științe ale Plantelor din cadrul Colegiului de Agricultură, Alimentație și Resurse Naturale și la Bond Life Sciences Center din cadrul MU.

Plantele au produs o substanță care nu le place omizilor

Appel a colaborat cu Rex Cocroft, profesor în cadrul Diviziei de Științe Biologice de la MU. În studiu, omizile au fost plasate pe Arabidopsis, o mică plantă cu flori înrudită cu varza și muștar. Folosind un laser și o bucată mică de material reflectorizant pe frunza plantei, Cocroft a fost capabil să măsoare mișcarea frunzei ca răspuns la omida care mestecă.

Cocroft și Appel au redat apoi înregistrări ale sunetelor de hrănire a omizilor la un set de plante. Dar, pentru control, au redat doar tăcerea la celălalt set de plante. Când omizile s-au hrănit mai târziu cu ambele seturi de plante, cercetătorii au constatat că plantele expuse anterior la sunetele de hrănire produceau mai multe uleiuri de muștar, o substanță chimică care este neatrăgătoare pentru multe omizi. În mod clar, acele plante au păstrat o memorie a sunetului și știau ce să facă atunci când îl auzeau din nou.

„Plantele sunt capabile să distingă vibrațiile de hrănire de alte surse comune de vibrații din mediul înconjurător”

 

„Ceea ce este remarcabil este faptul că plantele expuse la diferite vibrații, inclusiv cele produse de un vânt ușor sau diferite sunete de insecte care au în comun anumite caracteristici acustice cu cele ale hrănirii omizilor vibrațiile nu și-au mărit apărarea chimică. Acest lucru indică faptele că plantele sunt capabile să distingă vibrațiile de hrănire de alte surse comune de vibrații din mediul înconjurător”, a declarat Cocroft.

Appel și Cocroft spun că cercetările viitoare se vor concentra pe modul în care vibrațiile sunt percepute de plante, pe ceea ce caracteristici ale semnalului vibrațional complex sunt importante, și cum sunt importante vibrațiile mecanice. interacționează cu alte forme de informații despre plante pentru a genera răspunsuri de protecție împotriva dăunătorilor.

„Plantele au multe dintre aceleași răspunsuri la reacțiile exterioare influențe exterioare pe care le au animalele”

„Plantele au multe modalități de a detecta atacul insectelor, dar vibrațiile de hrănire sunt probabil cea mai rapidă cale pentru părțile îndepărtate ale plantei de a percepe atacul și de a începe să își sporească apărarea. Omizile reacționează la această apărare chimică prin târâre, așa că folosirea vibrațiilor pentru a spori apărarea plantelor ar putea fi utilă pentru agricultură.

Această cercetare deschide, de asemenea, fereastra a comportamentului plantelor un pic mai largă, arătând că plantele au multe dintre aceleași răspunsuri la reacțiile exterioare influențe exterioare pe care le au animalele, chiar dacă răspunsurile par diferite”, a mai spus Cocroft.