Cori Grămescu, viața în America, alături de un soț bavarez. „Sunt într-o relație fără să mă pierd în ea”. Interviu exclusiv

Cori Grămescu are acum afaceri pe două continente și trăiește, în plan personal, o poveste de dragoste în care a intrat altfel decât în toate celelalte.

Totul e nou în viața ei, provocările sunt pe măsură, dar nu se plânge. Cunoscuta nutriționistă a început acum câțiva ani să trăiască în America, cariera ei înflorește și a cunoscut marea dragoste. Pentru toate e recunoscătoare. În 2025, ea s-a căsătorit și, alături de soțul ei, de origine germană, din Bavaria, trăiește ceva ce, până la el, nu a cunoscut. Vedeta a oferit răspunsuri sincere și emoționante, într-un interviu exclusiv pentru Rețete și Vedete.

Cum ați descrie diferența dintre viața profesională și socială pe care o aveți acum în Florida față de cea pe care ați avut-o în România?
Cori Grămescu: Viața profesională este mult mai intensă și mai complexă acum, cu o curbă abruptă de învățare, dar plină de satisfacții. Operez afacerile mele pe două continente, în două geografii complet diferite, și asta e foarte interesant și greu în egală măsură. Lucrez pe două fusuri orare, ceea ce înseamnă un volum de peste 60 de ore de lucru pe săptămână, dar orice început e greu, și mie nu îmi e frică de muncă. Viața socială e complet schimbată, pentru că aici sunt doar eu și soțul meu; avem un cerc restrâns de prieteni pentru că și el este mutat recent în Miami. Călătoresc regulat în România pentru că mă ocup în continuare de afacerile din țară și vreau să îmi văd familia și prietenii cât mai des, dar este în mod clar o schimbare uriașă față de ceea ce am trăit în țară. Și asta am și vrut, până la urmă.

„E probabil prima dată în viață când sunt într-o relație fără să mă pierd în ea”

Ce ați învățat despre dragoste, relații și parteneriat de când v-ați mutat în SUA și cum a influențat acest lucru relația cu partenerul dumneavoastră?
Cori Grămescu: Stefan, soțul meu, este foarte calm și rațional, și un excelent comunicator. Alături de el învăț și eu să nu mă mai grăbesc atât de tare, petrecem ore în șir discutând și activitățile noastre de cuplu sunt foarte simple – ne plimbăm, gătim, facem sport împreună sau ieșim în oraș ori la petreceri cu prietenii de aici. Am învățat să discut foarte deschis și fără frică despre ceea ce simt, să spun ceea ce gândesc și să prețuiesc timpul petrecut împreună în activități simple, departe de telefon și TV.

Cât de mult a contat experiența de a locui într-o cultură diferită atunci când ați luat decizia de a vă căsători cu partenerul dumneavoastră?
Cori Grămescu: Căsătoria a venit pentru mine târziu, dar firesc. E probabil prima dată în viață când sunt într-o relație fără să mă pierd în ea, fără să încerc să par ceea ce nu sunt. Avantajul iubirilor care se înfiripă târziu în viață este că mult din zbuciumul tinereții dispare – amândoi suntem stabili financiar și în carieră, nu avem copii împreună, știm foarte clar ce nu mai dorim să perpetuăm în viețile noastre, dar mai ales ce căutăm și ce ne împlinește și suntem suficient de cultivați ca să putem comunica domol chiar dacă nu suntem de acord unul cu celălalt.

Faptul că niciunul dintre noi nu comunică nativ în engleză ne ajută să ne filtrăm cu atenție cuvintele, și faptul că amândoi suntem europeni ne-a permis să recreem acest spirit în SUA. Pentru mine a fost eliberator să pot să fiu eu însămi fără presiunea de a fi Cori Grăpmescu, și când Ștefan a venit prima dată în România a fost surprins să afle că există și o imagine publică a mea. Așa că da, a contat foarte mult că în SUA am putut să fiu eu însămi cu deplină autenticitate, să iau practic o parte din viață de la zero.

„Ne-am cunoscut pe o aplicație de dating”

Cum v-ați cunoscut soțul? Simțiți că v-a apropiat mai mult faptul că sunteți amândoi europeni? Îmi imaginez că viața dumneavoastră de familie e un mix între trei culturi, în fond. Cum se împacă ele?
Cori Grămescu: Ne-am cunoscut întâmplător; niciunul din noi nu avea de gând să rămânem la Miami. El venise din San Francisco și planifica să se mute în Los Angeles, eu venisem pentru câteva luni în Miami încercând să îmi dau seama în ce direcție vreau să repornesc. Ne-am cunoscut pe o aplicație de dating, și la început lucrurile n-au funcționat pe termen lung pentru noi. Apoi s-a întâmplat viața: eu eram plecată în San Francisco, el hotărâse să rămână în Miami și ne-am reconectat, așa că am decis să facem un test nebunesc – să ne mutăm împreună cu scopul de a determina dacă suntem suficient de compatibili pentru o căsătorie împlinită și frumoasă. Ne-am dat un interval de doi ani ca să „make it or break it” și, pornind cu o intenție atât de clară dar solidă, am construit lucrurile în acest fel din prima zi. Ne-am căsătorit în aceeași zi în care ne-am cunoscut în urmă cu trei ani, și a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Sigur că e provocator, eu sunt balcanică până la măduvă, el e neamț și inginer pe deasupra, nu e deloc ușor mai ales că trăim într-o cultură străină de amândoi. Dar e frumos și interesant și fiecare dintre noi contribuie în feluri diferite la dinamica de cuplu. El e calm și rațional, dar totodată copilăros și tandru; eu sunt vulcanică și pasională, dar totodată orientată spre familie și simpatică, așa că iese un mix bun, surprinzător pentru doi oameni în esență maturi, de 42 și respectiv 50 de ani.

20 de ani de antreprenporiat în România, foarte utili în America

Care sunt cele mai neașteptate provocări cu care v-ați confruntat ca româncă stabilită în America și cum le-ați depășit?
Cori Grămescu: Am crezut mereu că o mutare în străinătate e mult mai grea decât viața în România, dar realitatea pe care am descoperit-o în SUA mi-a arătat că mă pregătisem pentru o luptă care nu exista decât în capul meu. Încă trebuie să îmi cizelez modul foarte direct de comunicare cu care sunt obișnuită din țară, pentru că aici lumea este extrem de drăguță și există o adevărată dantelărie socială cu care eu nu sunt neapărat obișnuită. Apoi, n-am realizat cât de mare este SUA; distanțele aici au fost la început neverosimile pentru mine și neluate deloc în calcul. Dar aș spune că, în general, e mai ușor să trăiesc și să îmi cresc afacerile în SUA decât în România, deși sunt conștientă și recunoscătoare că fără cei 20 de ani de antreprenoriat în România nu aș fi putut niciodată să reușesc atât de repede în SUA.

Există lucruri din cultura americană pe care le-ați adoptat complet și lucruri pe care le-ați respins sau v-au fost greu de acceptat?
Cori Grămescu: Îmi place foarte mult politețea americană, promptitudinea și calitatea serviciului, care e esența culturii americane. Încerc în fiecare zi să învăț și să fiu la fel de serviabilă, amabilă și politicoasă ca cei de aici, și să îmi fac meseria la cel mai înalt standard de calitate la care pot livra. Îmi e greu însă să cuplez în relațiile de prietenie, care sunt mai curând bazate pe socializare decât pe o conexiune profundă și intensă, așa cum eram obișnuită în România. Am norocul că în Miami există o cultură foarte aparte, similară în multe puncte cu ceea ce trăiam în România, așa că tranziția mea aici a fost facilă și cel mai des agreabilă.

Experiența americană o ambiționează pe Cori Grămescu

Care este cea mai importantă lecție profesională pe care ați învățat-o de când ați început să lucrați cu oameni din comunități diferite cultural?
Cori Grămescu: Eram conștientă de diferențele culturale, dar trebuie să admit că nu eram pregătită pentru cât de diferit este stilul de viață în SUA între orașele de pe coastă și cele din interiorul continentului. Apoi, stilul de viață cu care noi suntem obișnuiți în România – cu gătit, vizite, timp petrecut cu prietenii și în familie – aici e complet schimbat; sunt alte priorități, alte presiuni financiare și totodată alt mod de comunicare în familii. Cred că nu conștientizam cu adevărat profunzimea acestor diferențe. Profesional am învățat să nu mai vorbesc despre calitatea serviciilor mele, pentru că în SUA acest lucru este de la sine înțeles; toată lumea se așteaptă să primească servicii de foarte bună calitate, și asta creează o competiție sănătoasă, iar pe mine, ca antreprenor, mă ambiționează să cresc și să mă maturizez.

Dacă ați scrie o scrisoare către „Cori din România” dinainte de plecare, ce i-ați spune acum, după toți acești ani petrecuți în America?
Cori Grămescu: Să se teamă mai puțin, să aibă mai multă speranță și să își dea voie să greșească mai mult, fără atâta presiune. Când am venit în SUA eram foarte mândră că am fost implicată în construcția a trei companii care, și după 10 – 20 de ani, există încă pe piață. Eram foarte mândră de studiile mele universitare și de business, și prima întrebare pe care am primit-o de la investitorii de aici a fost ce am învățat din eșecurile mele. Am conștientizat atunci că mi-a fost atât de frică să eșuez în ceva în viața mea din România, încât mi-am îngustat foarte mult viața ca să nu greșesc. Patru ani mai târziu, mi-aș fi dorit să greșesc mai mult, ca să pot să cresc mai repede și să visez mai departe.

„Planul meu e să mai lucrez 5 – 10 ani cel mult”

Cum v-ați adaptat activitatea profesională în America și ce proiecte noi ați început sau plănuiți să lansați acolo?
Cori Grămescu: Am început să am și cliente din America de Nord și, anul acesta, planific să mă extind mai serios cu activitatea profesională aici. A fost nevoie să învăț cum se lucrează în SUA și care sunt provocările clienților în această geografie, de la gătit la produse disponibile. Dar este o etapă frumoasă de învățare și creștere, chiar dacă vine la pachet cu multe provocări. Norocul meu a fost că am avut doi ani de „tranziție”, iar ecosistemul de business este foarte transparent aici, iar antreprenorii sunt susținuți și încurajați și de către stat și de către autorități, așa că m-am adaptat foarte ușor pentru că vorbesc foarte bine engleza; practic nu am avut nicio barieră să funcționez din prima zi în SUA așa cum mi-am propus.

Ce planuri de viitor aveți – atât în carieră cât și în viața personală – pe care încă nu le-ați împărtășit publicului?
Cori Grămescu: Muncesc intens să îmi cresc afacerile aici, mă bucur de căsătoria noastră recentă și încep să îmi fac un plan mai coerent de viață fără copii. E un scenariu pe care nu îl aveam pregătit, dar care începe să se contureze cu destul de multe satisfacții la care nu m-am gândit niciodată în acest fel. Vreau să mă retrag mai repede din activitatea profesională intensă, să petrec cât mai mult din timpul pe care îl am alături de soțul meu și să ne dăm voie să fim liberi în ultimii 30 de ani de viață. Planul meu e să mai lucrez 5 – 10 ani cel mult, apoi să călătoresc, să scriu și să mă implic în proiecte umanitare și educaționale, în afara sferei de business.

Foto: Instagram

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!