NASA a făcut un anunț major pentru omenire: astronomii au primit un semnal radio de pe o altă planetă. Acesta provine, potrivit cercetătorilor, de la aurorele gigantului gazos Beta Pictoris b și oferă primele indicii directe despre câmpul magnetic al unei planete din afara Sistemului Solar.
Echipa de cercetători condusă de Kevin N. Ortiz Ceballos, de la Center for Astrophysics | Harvard & Smithsonian, a anunțat detectarea unor emisii radio care pot fi localizate direct pe Beta Pictoris b, o planetă gigantică aflată la aproximativ 64 de ani-lumină de Pământ.
Observațiile au fost realizate cu MeerKAT, rețeaua de radiotelescoape din Africa de Sud. Potrivit oamenilor de știință, este pentru prima dată când o emisie radio aurorală este localizată în mod direct pe o exoplanetă, și nu doar în apropierea stelei sale. O exoplanetă este o planetă care se află în afara Sistemului nostru Solar.
Descoperirea este importantă nu pentru că ar indica existența unei civilizații extraterestre – momentan, nu există nicio dovadă că semnalul ar fi artificial – ci pentru că le-ar putea permite astronomilor să studieze direct magnetismul unor planete aflate la zeci de ani-lumină distanță.
Semnalul nu vine de la extratereștri. Vine dintr-o auroră cosmică
La prima vedere, ideea unui „semnal radio” provenit de pe o planetă îndepărtată poate suna ca începutul unei povești despre o civilizație extraterestră. Realitatea este mult mai spectaculoasă din punct de vedere științific. Cercetătorii interpretează emisiile observate ca fiind radiație radio aurorală, produsă prin interacțiunea particulelor energetice cu câmpul magnetic al planetei.
Fenomenul are un corespondent în Sistemul Solar. Planetele gigantice precum Jupiter pot produce emisii radio asociate cu particule încărcate și câmpurile lor magnetice.
În cazul Beta Pictoris b, cercetătorii au detectat explozii radio rapide, recurente și puternic polarizate circular, precum și o componentă de emisie persistentă, în intervalul de frecvențe 0,85–3,5 GHz. Aceste caracteristici sunt compatibile cu mecanismul numit „electron cyclotron maser emission”, asociat emisiilor aurorale.
Cum și-au dat seama astronomii că semnalul vine de pe planetă?
Aceasta este una dintre cele mai importante părți ale descoperirii. O problemă majoră în observarea radio a exoplanetelor este faptul că planeta și steaua sa se află extrem de aproape una de cealaltă pe cer. Un semnal detectat din direcția unui sistem stelar nu înseamnă automat că el provine de pe planetă.
Echipa a folosit observațiile MeerKAT și o calibrare astrometrică bazată pe surse de referință pentru a determina poziția emisiei.
Potrivit analizei prezentate, sursa radio este compatibilă cu poziția lui Beta Pictoris b, dar este semnificativ incompatibilă cu poziția stelei-gazdă și a unei alte planete din sistem. Autorii au măsurat o discrepanță de aproximativ 4,4 sigma față de stea. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar despre „un semnal din direcția Beta Pictoris”. Cercetătorii susțin că au reușit să-l localizeze pe planeta însăși.
Beta Pictoris b este o lume uriașă, necunoscută și extrem de tânără
Beta Pictoris b este un gigant gazos aflat în sistemul Beta Pictoris, la puțin peste 63 de ani-lumină de Pământ.
Planeta este mult mai masivă decât Pământul și are o masă de ordinul mai multor mase ale planetei Jupiter. Tocmai caracteristicile sale – masa mare, tinerețea și rotația rapidă – o fac o țintă interesantă pentru studiul magnetismului planetar. Observațiile indică faptul că planeta se rotește în aproximativ 8 – 9 ore, un ritm extrem de rapid comparativ cu rotația Pământului, care e de 24. O astfel de rotație poate avea un rol important în procesele magnetice care alimentează emisiile radio aurorale.
Un câmp magnetic de cel puțin 1.250 de gauss
Poate cea mai importantă consecință a observației este că semnalul radio oferă o modalitate de a estima câmpul magnetic al planetei. Din frecvența maximă a emisiei, autorii deduc un câmp magnetic de cel puțin aproximativ 1.250 de gauss în regiunea de unde provine emisia.
Pentru comparație, câmpul magnetic al lui Jupiter este de ordinul câtorva gauss în zonele relevante. Iar câmpul magnetic al Pământului are aproximativ 0,25 – 0,65 gauss. Asta înseamnă că magnetismul măsurat pe planeta studiată este de mii de ori mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului. Rezultatul sugerează, prin urmare, un magnetism extraordinar de puternic pentru un obiect planetar.
Este important însă un detaliu: această valoare trebuie privită drept o limită inferioară, nu drept o valoare exactă a întregului câmp magnetic al planetei.
De ce contează câmpul magnetic al unei exoplanete?
Câmpurile magnetice sunt mai mult decât o curiozitate astronomică. Ele pot influența modul în care o planetă interacționează cu vântul stelar și pot juca un rol în protejarea și evoluția atmosferei. În cazul unor lumi aflate foarte aproape de stelele lor, radiația și particulele energetice pot contribui la pierderea atmosferei în timp.
Prin urmare, o metodă prin care astronomii pot măsura direct câmpurile magnetice ale exoplanetelor ar putea deveni un instrument important pentru înțelegerea atmosferelor, a structurii interne și evoluției planetelor din afara Sistemului Solar.
Totuși, Beta Pictoris b nu trebuie confundată cu o potențială „a doua Terra”. Este un gigant gazos masiv și tânăr, nu o planetă asemănătoare Pământului.
Descoperirea este promițătoare
Există un aspect esențial care trebuie precizat. Lucrarea cercetătorilor urmează să intre în procesul de evaluare științifică peer review, adică de către alți cercetători, care le vor valida.
Acest lucru nu înseamnă că observația este lipsită de importanță. Din contră: dacă rezultatul va rezista verificărilor independente și observațiilor viitoare, astronomii vor avea la dispoziție o metodă complet nouă pentru investigarea câmpurilor magnetice ale exoplanetelor.
Următoarea țintă: alte planete din galaxie
Cercetătorii vor să afle dacă aceeași tehnică poate fi utilizată și pentru alte lumi. Detectarea radio directă a unui exoplanet este extrem de dificilă deoarece semnalele sunt foarte slabe, iar distanțele sunt enorme. Instrumente radio mai sensibile ar putea însă permite extinderea căutării către alte planete gigantice din sisteme relativ apropiate. Asta ar putea transforma undele radio într-un nou instrument pentru cartografierea proprietăților invizibile ale exoplanetelor.
Până acum, astronomii au descoperit mii de planete dincolo de Sistemul Solar folosind metode precum tranzitul sau viteza radială. Acum, dacă rezultatul Beta Pictoris b se confirmă, o altă întrebare devine posibilă: Nu doar unde sunt aceste planete, ci și ce „voce” magnetică au.
Foto: NASA
Citește și: Adevărul despre filmările dispărute de la prima aterizare pe Lună, dezvăluit după 57 de ani. Ce a făcut NASA cu imaginile
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
