Simona Ionescu / Redactor Șef
Cine a fost Maria Montessori. Maria Montessori a făcut cu siguranță istorie, căci metodele ei de predare rezistă și astăzi la scară largă. Învățăturile și sugestiile Mariei au inspirat cărți, activități, dar și școli de profil renumite și piperate la preț. Pe de o parte combătută, pe alte părți lăudată pentru ”moștenirea” lăsată în urmă, cea care a inspirat numele unui întreg sistem școlar a avut cu siguranță o istorie personală senzațională.
Maria, o fată de origine italiană și fiica unui oficial, a fost un copil talentat. Îi plăcea știința exactă și visa să devină medic sau inginer. Cu toate acestea, tatăl ei nu credea că fiica sa va deveni medic. Mai mult, faptul că o femeie dorea să devină medic părea puțin probabil în societatea italiană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Maria a fost fermă și a trecut cu succes examenele dificile. Ba chiar a fost acceptată la școala de medicină. Când Montessori studia pentru a deveni medic, colegii ei au considerat prezența ei nepotrivită pentru că era femeie. Colegii și profesorii ei au manifestat în mod deschis ostilitate față de ea. Când țineau lecții practice despre autopsie, toate cadavrele erau bărbați și goi. Cum a fost posibil ca o femeie să fie prezentă la aceste cursuri?
Dar, în ciuda atmosferei psihologice dure, succesul ei în studiile sale a fost vizibil și a avut ocazia de a lucra în spital în domeniile de care era interesat. În ultimii 2 ani de viață universitară, Maria a studiat pediatrie și psihiatrie și a lucrat în serviciile de urgență, precum și în sala de consultanță pediatrică. A devenit expertă în medicina pentru copii și a fost una dintre primele femei din Italia care au primit titlul de doctor în medicină.
Lucrând cu copii ca pediatru și vizitând aziluri în timpul muncii sale, Maria a observat că unele forme de dizabilități mintale, care la acel moment erau considerate fără speranță, ar putea fi de fapt tratate. Femeia a decis că este posibil să lucreze cu acești copii și să-i ajute să se dezvolte. Pas cu pas, a început să-și creeze propriul sistem. Când susținea discursuri, spunea că problema copiilor cu dizabilități mintale era mai mult legată de pedagogie decât de medicină și că dorea să lucreze cu copiii în calitate de mentor, nu de medic.
Munca ei a câștigat notorietate și Liga Națională a deschis o școală de ortofrenie – un institut special pentru formarea profesorilor care urmau să educe copiii bolnavi mintal. Maria a fost numită în funcția de director adjunct. Maria și-a creat metodele și materialele și le-a aplicat instantaneu copiilor dintr-o clasă model din același institut. Această clasă era formată din copii care erau considerați „inculți” din cauza specificului psihicului lor, iar dizabilitățile mintale nu erau întotdeauna motivul pentru asta. Primul dintre succesele sale a fost remarcat de către profesori, când unii copii au trecut cu ușurință examenele făcute pentru așa-numiții „copii normali”.
Acest capitol din viața Mariei pare destul de trist în comparație cu tot succesul pe care l-a obținut în timpul carierei sale. În timp ce lucra ca medic, Maria a început o aventură cu colegul ei, Giuseppe Montesano, care a dus la nașterea unui fiu extraconjugal. Nu s-a căsătorit niciodată cu Giuseppe și a vrut să păstreze secretul relației lor și a copilului lor.
Ea și-a lăsat fiul în grija unei asistente medicale – nu pentru că nu-l iubea, ci pentru că el se născuse în afara căsătoriei. Acest lucru ar fi însemnat că statutul ei social s-ar fi schimbat cu cel al unei mame singure. Acest statut nu i-ar fi permis să-și ducă mai departe cariera pentru care se străduia. A fost un „moment rușinos” în viața unei femei decente. Odată ce fiul ei a crescut, Maria s-a reunit în cele din urmă cu el. Fiul ei, Mario, a iertat-o în cele din urmă. Mai mult, el a susținut toate ideile ei și a lucrat ca asistent. Mai târziu, el și-a continuat munca și a apărat cu tărie principiile metodelor Mariei pentru tot restul vieții sale.
Maria și-a continuat educația, a susținut drepturile femeilor și ale copiilor și a lucrat la dezvoltarea propriilor sale metode. Și-a dat seama că aceste principii ar putea fi aplicate și la creșterea copiilor sănătoși, dar nu a putut să o facă până în momentul în care i s-a oferit să lucreze cu copiii din zonele sărace. Această propunere a inițiat începerea „Caselor copiilor”, care a funcționat ca parte a unui sistem special și a început treptat să apară în toată Italia.
Cine a fost Maria Montessori. Pe măsură ce autoritatea ei a crescut, a început să plece în străinătate. În cele din urmă, studenta odată liniștită de la facultatea de medicină a început să fie recunoscută de liderii politici din diferite țări. Iar școlile ei se deschideau în toată lumea.
Au fost și vremuri grele. În timpul celui de-al doilea război mondial, Maria a fost în India britanică împreună cu fiul ei. Cu toate acestea, au avut probleme cu britanicii ca cetățeni italieni. Acolo, ea a găsit un nou val de inspirație pentru dezvoltarea sistemului ei.
Când s-a întors în Europa după război, a decis să se stabilească în Olanda pentru tot restul vieții. Dar asta nu înseamnă că s-a oprit: în ultimii 6 ani de viață, a deschis școli în Europa și Asia, a susținut numeroase prelegeri și cursuri, a ajutat la dezvoltarea UNESCO și a primit numeroase premii și onoruri. A fost chiar nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace în 1949, 1950 și 1951. Montessori are mulți adepți și oameni care sunt interesați de sistemul ei și astăzi. Iar ambiguitatea personalității sale nu face decât să aprindă un interes mai mare.
Foto: Facebook
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
