Simona Ionescu / Redactor Șef
Muzeul expune Tezaurul de la Sveștari (Bulgaria). Acesta a fost descoperit în noiembrie 2012 și conține diademe, brățări, inele, dar și podoabe ce se puneau pe caii nobililor vremii.
Înainte de a vizita expoziția merită amintit cine au fost tracii și cum au uimit ei lumea antică. Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene. Aceste populații s-au răspândit în estul, centrul și sudul Peninsulei Balcanice și în părțile adiacente Europei de Est.
Potrivit istoricilor, tracii au fost una dintre marile populaţii ale Antichităţii. Herodot afirma că neamul tracilor era în vremea sa cel mai numeros din lume, după cel al inzilor, iar triburile tracilor, depășeau 100 de comunități.
„Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotinţa mea. Dar acest lucru nu este cu putinţă şi niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceştia slabi. Tracii au mai multe nume, după regiuni. Dar obiceiurile sunt cam aceleaşi la toţi. Afară de geţi, trausi şi de acei care locuiesc la nord de crestonai”, scria Herodot. Tracii, mai consemnează istoricii, aveau obiceiuri ciudate.
Luptători de temut, ei obişnuiau să sacrifice prizonierii de război unor zeităţi. „Tracii apsintieni, prinzându-l pe Oibazos (n.r. comandant persan), care fugise în Tracia, îl jertfiră lui Pleistoros, un zeu local, aşa cum era la ei datina, iar tovarăşii săi au fost ucişi într-alt chip”, a mai dezvăluit Herodot. Alţi autori antici îl menționează pe Ares (Marte) ca zeu al războiului căruia i se ofereau jertfe umane.
Când plecau la război, tracii purtau căciuli din piele de blană vulpe, tunici şi, deasupra, mantale lungi. Purtau încălţăminte şi pulpane din piele de căprioară. Erau înarmaţi cu suliţe, scuturi uşoare, săbii mici, a mai scris Herodot. Plutarh (46 – 120) a relatat și el despre modul în care arătau războinicii traci.
„În prima linie de luptă mergeau tracii, despre care se zice că îngrozeau numai cu înfăţişarea lor. Nişte bărbaţi înalţi având drept arme nişte scuturi strălucitoare şi cnemide (n.r. apărători de picioare) bine închise şi fiind îmbrăcaţi cu tunici negre. Ei agitau pe umărul drept săbii de fier cu două tăişuri, lungi şi grele, ţinându-le ridicate în sus”, afirma Plutarh, descriind armata lui Perseu.
În tratatul său de istorie, Phylarchos (secolul al III-lea î.Hr.) povestea despre un obicei care exista atât la sciţi, cât şi la traci. În fiecare seară, înainte de culcare, fiecare om punea în tolba sa o pietricică. Una albă dacă ziua i-a fost bună, sau alta neagră, dacă ziua i-a fost rea. „Când cineva moare, i se ia tolba şi i se numără pietricelele. Dacă înăuntru găsesc mai multe pietricele albe, îl socotesc fericit pe răposat”, scria istoricul.
„Barbarii traci au un dispreţ pentru viaţă dintr-un fel de exerciţiu natural al înţelepciunii. Toţi sunt gata pentru moartea de bună voie, deoarece unii dintre ei socotesc că sufletele morţilor se întorc, iar alţii că ele nu mor, ci devin mai fericite. La cei mai mulţi naşterile sunt însoţite de plânsete şi chiar părintele primeşte plângând pe copilul nou-născut; dimpotrivă, înmormântările sunt atât de vesele încât pe răposaţi îi însoţesc cu manifestări de bucurie”, relata istoricul Solinus, care a trăit în secolul al III-lea.
Potrivit istoricului latin Gaius Iulius Solinus, tracii erau poligami, iar bărbaţii din Tracia se mândreau cu numărul soţiilor lor. „Femeile de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite; iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor soţii cu care se mărită”, afirma Solinus.
În volumul „Izvoare privind istoria României” (Editura Academiei R.P.R. – 1964), autorii îl citează pe Heraclid din Pont, care relata, de asemenea, poligamia bărbaților traci. „Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând.
Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ce au primit pentru ea. Căci oamenii îşi mărită fetele în schimbul unui preţ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celalelte lucruri”.
În timp ce Herodot a dezvăluit că tracii creșteau cânepă și își făceau haine din firele ei, Solinus amintește și că aceștia cunoșteau foarte bine și proprietățile euforice ale compușilor din canabis. „În timpul prânzului soţii înconjură vetrele. Aruncă în foc sămânţă din buruienile pe care le au. Și, după ce sunt loviţi de mirosul acestora, cu simţurile amorţite, simt o veselie asemănătoare cu beţia”, scria acesta.
Clearh din Soloi, care a trăit în secolul IV î. Hr., a relatat despre originea tatuajelor cu care tracii își decorau corpul: „Nevestele sciţilor au tatuat trupurile femeilor trace – ale acelor traci care locuiesc în vecinătate la vest şi nord – făcând un desen cu ace. De aceea, după mulţi ani, femeile trace care fuseseră batjocorite au şters urma nenorocirii lor într-un fel special gravând desene şi pe restul pielii, pentru ca semnul insultei şi al ruşinii ce se aflau pe ele, să fie socotit că intră în desenul ornamental şi să şteargă ocara prin calificativul de podoabă“.
Arheologii cred că tezaurul a fost depus cel mai probabil în al doilea sfert al secolului al III-lea î.Hr. Tezaurul care va fi expus la Muzeul Național de Istorie (MNIR) se compune doar din artefacte de aur. Acesta conține podoabe specifice portului feminin și accesorii de harnașament pentru un cal de călărie, totul învelit, se pare, în brocart, un material textil bogat ornamentat din care s-au păstrat și mai multe fire de aur.
Setul de podoabe din cufărul de la Sveștari este compus dintr-o diademă foarte elaborată, ornamentată cu feline și centauride, două perechi de brățări, un inel cu reprezentarea lui Eros și peste 550 de perle, verigi sau pandantive. Arheologii cred că acestea din urmă au făcut parte, probabil din mai multe coliere sau erau cusute pe un veșmânt bogat țesut cu fire de aur, explică reprezentanții MNIR.
Dintre accesoriile harnașamentului bogat împodobit cu aur au fost depuse diferite forme de ornamente. Un fruntar cu o protomă de cal, două discuri cu portretul zeiței Atena. Există și un alt disc cu o figură feminină, probabil o menadă, două rozete mai mici, patru elemente cu decor vegetal, două piese cvadrilobate, o verigă, 44 de aplice pe care este reprezentat un bust feminin și alte 121 de aplice mai mici, semisferice.
Expoziția va fi deschisă până în 25 iunie 2023 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în cadrul Tezaurului Istoric al Muzeului Național de Istorie a României.
Sursa foto: MNIR / Facebook
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
