Simona Ionescu / Redactor Șef
Printre blocurile gri din epoca comunistă și clădirile moderne actuale, există o categorie mai puțin cunoscută: blocurile cu fațadă falsă. Un loc care ascunde adevărul în spatele unei fațade bine lustruite.
La prima vedere, aceste construcții par obișnuite, dar ascund un secret: fațadele lor sunt doar o mască, un decor menit să acopere realități mai puțin plăcute. Fenomenul, deși nu este unic în lume, a căpătat o notă aparte în București, reflectând atât istoria tumultuoasă a orașului, cât și încercările sale de a-și redefini identitatea.
Blocurile cu fațadă falsă sunt construcții care au o față exterioară aparent finisată, dar care nu corespunde realității interioare sau structurale a clădirii.
În unele cazuri, fațada este doar un panou decorativ aplicat peste o structură neterminată sau deteriorată, în timp ce în altele, ea maschează diferențe de înălțime, clădiri alăturate incomplete sau chiar ruine. Aceste „măști arhitecturale” au fost folosite în București fie din rațiuni estetice, fie pentru a ascunde lipsuri economice și administrative.
Fenomenul își are originea, se pare în epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej, apoi a fost continuat în regimul lui Ceaușescu, când urbanizarea forțată ar fi lăsat în urmă numeroase construcții neterminate. În anii ’80, au fost ridicate foarte repede blocuri pentru a reloca populația din casele demolate din centrul istoric.
Unele dintre aceste clădiri, însă, nu au fost finalizate complet din cauza lipsei de fonduri sau a planificării deficitare. Cea mai rapidă soluție găsită a fost cea a fațadelor false: un strat de tencuială colorată sau panouri care să ascundă scheletele de beton.
Un exemplu sunt blocurile din strada Ion Câmpineanu 29 C, adică exact vizavi de Sala Palatului. „Fațadă cu balcoane, fără spații de locuit, blocul cu apartamentul din spate, ascuns de fațadă. (…) Iar blocul ascuns, ascunde și el un alt bloc în spate. București, mereu surprinzător”, a spus într-un video Ela Nomad, creator de conținut.
Un alt caz frecvent menționat este cel al unor blocuri din cartierul Militari sau Drumul Taberei, unde fațadele vopsite în culori vii contrastează cu interioarele deteriorate sau cu etajele superioare rămase doar la stadiul de structură.
„Îți dai seama că ceva nu e în regulă când vezi geamuri care nu se deschid niciodată sau balcoane care nu duc nicăieri”, povestește un locatar dintr-un astfel de bloc, citat într-un articol din Adevărul din 2019.
O altă poveste urbană circulă despre un bloc din zona Pieței Iancului, unde fațada principală, orientată spre stradă, este bine finisată, dar lateralul și spatele dezvăluie ziduri nefinisate și ferestre lipsă. Localnicii spun că această clădire a fost „îmbrăcată” pentru a da impresia că face parte dintr-un ansamblu rezidențial modern, deși construcția s-a oprit cu ani în urmă.
Din păcate însă, fenomenul blocurilor cu fațadă falsă nu s-a limitat la epoca comunistă. În anii de după 1989, dezvoltatorii imobiliari au preluat uneori această practică pentru a atrage cumpărători sau pentru a masca proiecte abandonate din cauza crizei economice.
De exemplu, în timpul boom-ului imobiliar din anii 2000, unele ansambluri rezidențiale din București au fost promovate cu fațade spectaculoase, doar pentru ca viitorii locatari să descopere că restul clădirii era departe de a fi gata.
Și în alte părți ale lumii, cum ar fi în orașele Potemkin din Rusia secolului al XVIII-lea sau în anumite zone turistice din Europa, fațadele false au fost folosite pentru a impresiona sau a păcăli privitorii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
