Cel mai vechi ou de Paște din lume. Are 84 de ani

Cel mai vechi ou din lume e învelit în folie de aluminiu și i-a fost dăruit lui Alice Bennett de către fiul ei, Frank Bennett, în martie 1940, ca un cadou pentru a-l comemora pentru că s-a înrolat în armată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Oul a fost expus în fiecare an de atunci.

Alice Bennett a spus că oul era „prea frumos” pentru a-l mânca, dar din mândrie l-a expus în salonul ei în fiecare Paște. O tradiție continuată de Frank, iar acum de fiul său Martin. Oul de Paște, cel mai vechi din lume, se află în ambalajul său original și se crede că a fost importat de un producător australian, Pascall.

„Nu are dată de expirare”

Martin, tatăl a trei copii, un farmacist din satul Wales, situat între Sheffield și Rotherham, crede că este cel mai vechi din lume. El a spus: „Nu sunt sigur de ce nu l-a mâncat, în afară de faptul că a spus că este prea frumos. Poate că nimeni nu mai văzuse așa ceva până atunci. Trebuie să fi fost un ou de Paște destul de complicat la acea vreme.

Nu are data de expirare, așa că, din punct de vedere tehnic, ar trebui să fie bun de mâncat. Nu am fost niciodată tentat să îl mănânc, dar este de pe vremea când nu aveai ce era mai bun înainte. Te uitai, miroseai și decideai dacă vrei să mănânci sau nu. Ouăle de Paște par să nu mai dureze mult în casa noastră acum!”.

„Acum, desigur, regret că nu l-am întrebat pe tatăl meu mai multe despre el și de unde îl are”

„Îl am din 1999, când tatăl meu s-a mutat cu noi. El l-a avut înainte de asta și înainte de asta a aparținut bunicii mele. I-a dăruit oul în 1940, iar după ce a murit, a revendicat oul, deoarece ea nu îl mâncase. Acum, desigur, regret că nu l-am întrebat pe tatăl meu mai multe despre el și de unde îl are.

„Oul ar fi putut fi cumpărat în Carlisle, Manchester sau Sheffield”

Când am căutat compania care l-a fabricat, aceasta avea sediul în Australia și Noua Zeelandă, dar nu-mi amintesc ca el să fi mers vreodată acolo. Tatăl meu a fost staționat în Carlisle și Manchester în prima parte a războiului, înainte de a fi trimis în India și Singapore spre final. Oul ar fi putut fi cumpărat în Carlisle, Manchester sau Sheffield – sau poate în altă parte unde a fost staționat temporar.

Niciodată nu m-am gândit prea mult la asta; făcea parte din ceea ce se întâmpla de Paște, pentru că obișnuia să scoată acest ou de Paște și să îl expună”, a spus farmacistul.

„Este ca o poveste de familie”

Alice, mamă a nouă copii, a murit în 1970 și i-a lăsat oul lui Frank, care a trecut la cele veșnice în 2011. Martin a continuat această tradiție de familie și continuă să expună cu mândrie oul din timpul războiului. „Verișorii mei s-au arătat mai interesați de el, deoarece este ca o poveste populară de familie. Tatăl meu a fost unul dintre cei nouă, așa că, de obicei, când îi văd, mă întreabă mereu despre ou, încă mai este un subiect de discuție.

Fiica mea este cea mai mare, așa că, în cele din urmă, va ajunge la ea și ea poate decide ce se va întâmpla mai departe. Presupun că acum face parte din istoria noastră. Este ceva care îmi amintește de tatăl și de bunica mea și este destul de frumos să îl scot în fiecare an și să mă gândesc la ei”, a mai spus acesta.

După cum știm, oul nu putea fi niciodată mâncat după ce a fost păstrat o perioadă mai lungă de timp. Gălbenușul începe să se solidifice după circa un an, iar cu trecerea anilor, acesta pare un chihlimbar.

Sursă foto: www.thestar.co.uk