În Elkins Park, Pennsylvania, se ascunde o adevărată comoară arhitecturală. Un superb conac, adormit de peste 70 de ani, după ce proprietarul s-a stins în mod tragic pe Titanic. Casa este estimată ca și valoare la peste 256 de milioane de dolari americani.
Lynnewood Hall este considerat cel mai mare conac din Epoca de Aur care a supraviețuit din zona Philadelphia. Odinioară, decorat cu generozitate cu covoare persane, tapițerie din mătase și catifea, dar și una dintre cele mai bune colecții de artă din America, Lynnewood Hall este acum departe de vremurile sale de glorie.
Fabulosul conac neoclasic a fost proiectat de arhitectul Horace Trumbauer și construit între 1897-1900 pentru industriașul și investitorul Peter AB Widener. La vremea respectivă, construcția a costat în jur de 8 milioane de dolari.
Tragedia de pe Titanic a adus la abandonarea conacului
Peter Widener, proprietarul fastuosului conac și investitorul cu o cotă de 20% în firma care a produs vaporul Titanic, a refuzat să călătorească cu nava în 1912 din cauza vârstei sale înaintate, aproximativ 78 de ani la acea vreme.
Însă fiul lui Peter Widener, care era și asociat la celebra bancă J.P. Morgan, nora și nepotul său – George, Eleanor și Harry Widener – erau în Franța pentru a angaja un bucătar francez pentru noul lor hotel, Ritz Carlton, conform cercetării unui profesor de la Universitatea Widener. Astfel, patriarhul familiei a decis să-și aducă familia acasă în frumoasa lor locuință din Elkins Park. Din păcate totul avea să se sfârșească cu o mare tragedie, căci doar nora sa a supraviețuit călătoriei. George și Harry au pierit în mare.
Conacul, supranumit „ultimul Versailles american”
Lynnewood Hall, pe care nepotul Harry Widener îl numea „ultimul Versailles american” înainte de moartea sa, a fost construit pe un teren de 34 de acri în apropierea orașului Philadelphia. Mega-palatul cu o suprafață de 70.000 de metri pătrați are 55 de dormitoare, 20 de băi, o sală mare cu o scară impunătoare, o piscină interioară, o galerie de artă și o sală de bal pentru 1.000 de persoane, conform unui studiu istoric american despre clădiri.
Titanicul s-a scufundat în 1912, iar Widener Senior a murit trei ani mai târziu, în 1915. Casa cu uși aurite a fost lăsată fiului său cel mai mic, Joseph, care a murit acolo în 1943.
Casa, transformată în școală religioasă
În 1952, preotul anticomunist Carl McIntire a transformat casa fabuloasă într-o școală religioasă numită „Seminarul Teologic al Credinței” până când problemele financiare l-au determinat să piardă proprietatea în 1992. Acesta a vândut multe dintre piese de mobilier fin și caracteristicile istorice ale proprietății și a sigilat zonele deteriorate ale clădirii în loc să le repare.
Prima Biserică Coreeană din New York, care încă deține proprietatea, a preluat-o în 1996 pentru o vânzare înregistrată la 0 dolari, conform înregistrărilor de proprietate din comitatul Montgomery.
Conacul, plin de opere de artă de valoare
Casa, decorată original în stilul Louis XV avea fresce dintr-un castel european din secolul al XVI-lea și lucrări de artă de la Vermeer, Rembrandt, Raphael, El Greco, Degas, Manet, John Constable și William Turner, conform Media Drum. A fost atât o casă de familie, cât și galeria pentru colecția extensivă de artă fină a lui Widener și fiul său, care includea nu mai puțin de 14 tablouri Rembrandt, cum ar fi ‘Moara’ pe care a achiziționat-o pentru 288.874 de lire sterline (400.000 de dolari) – depășind oferta Galeriei Naționale din Marea Britanie.
Casa a fost listată pentru vânzare cu un preț de 20 de milioane de dolari în 2019 și recent la 11 milioane de dolari – încă scump, având în vedere că proprietatea este evaluată la 2,56 milioane de dolari, conform înregistrărilor, iar costurile de restaurare sunt estimate la 40 de milioane de dolari, conform Media Drum: ”Este cu adevărat regretabil faptul că această fostă proprietate și punct de referință, odată dorită, a căzut într-o stare atât de avansată de degradare”, a declarat agentul imobiliar de lux din Main Line, Harry Cherry, pentru The Post.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook