Simona Ionescu / Redactor Șef
Numită în presă „Fecioara de gheață” din Siberia, o mumie de 2500 de ani care a fost descoperită în anul 1993, i-a fascinat imediat pe cercetători, în timp ce oamenii locului merg la muzeu și azi, să i se închine și să îi ceară protecție. Arheologii au descoperit pe umărul mumiei un tatuaj cu o căprioară scitică, unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de desen corporal cu cerneală din istorie.
Rămășițele mumificate au fost găsite pe platoul înghețat Ukok din Siberia. Menționată în media sub numele de „Prințesa Platoului Ukok” sau „Fecioara de gheață”, mumia este considerată una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice ale secolului XX.
De 31 de ani, folosind cele mai moderne tehnologii, cercetătorii au început să-i dezvăluie misterul, cine a fost această femeie, cum a murit și de ce părea să aibă o semnificație aparte pentru poporul ei, meritând un tatuaj neobișnuit, o înmormântare aparte și o pregătire specială a corpului pentru somnul de veci. Povestea ei a căpătat și un statut aproape mitic pe parcurs. Mai mult, se vorbește și despre un blestem legat de îndepărtarea corpului ei de la locul de înmormântare.
În 1993, arheologul rus Natalya Polosmak și echipa sa au descoperit un mormânt antic pe Platoul Ukok, în regiunea Munților Altai din Rusia, aproape de granița cu China. Conținutul mormântului era înghețat. Pe măsură ce arheologii au topit cu grijă gheața, au descoperit în interior mumia unei persoane foarte importante, având în vedere ce au mai găsit alături.
Șase cai complet echipați au fost sacrificați și înmormântați lângă sicriul din lemn de larice (n.r. sau zadă, un tip de conifer), tăiat dintr-un singur trunchi solid de copac. În interiorul sicriului a fost găsit corpul unei femei tinere, într-o stare incredibilă de conservare, inclusiv cu tatuajele clar vizibile. În primă fază, s-a crezut că era vorba de o femeie nobilă sarmată-siberiană, iar tatuajele de pe corpul ei au sugerat că era considerată având puteri supranaturale.
Când arheologii au transportat corpul la Novosibirsk pentru a efectua cercetările necesare, s-a ajuns la o adevărată răscoală a populației din zonă. Oamenii din Altai cred încă faptul că „Prințesa Platoului Ukok”, sau, cum a fost numită în presa din limba engleză, „Fecioara de gheață” siberiană, este o ocrotitoare mistică a zonei Altaiului și o gardiană împotriva forțelor răului.
Localnicii susțin și acum că „Prințesa” era strămoașa poporului Altai și că trebuie să fie returnată în locul său de înmormântare. După zeci de ani de revolte s-a ajuns la un compromis. Mumia se află acum în Muzeul Național al Regiunii Altai din Gorno-Altaisk, fiind păstrată în condiții speciale, din rațiuni științifice, scrie Russia Beyond.
Corpul femeii, atent mumificat folosind turbă și coajă de copac, a fost așezat pe o parte, ca și cum ar fi dormit. Era tânără și avea părul ras, dar purta o perucă și o pălărie înaltă, mai exact, un coif special. Măsura 167 cm înălțime. Pe pielea ei albă s-au găsit o serie de tatuaje tribale, reprezentând animale cu coarne care evoluau în forme florale. Sicriul ei fusese făcut suficient de mare pentru a-i cuprinde inclusiv coiful de lână înalt de 90 cm pe care îl purta pe cap. De asemenea, era îmbrăcată într-o fustă lungă din lână cu dungi roșii și albe și șosete din fetru alb.
Cercetătorii au stabilit că „Fecioara” aparținea culturii Pazyryk. Acest popor, o adunare de triburi nomade sarmate, a trăit în Munții Altai în secolele VI – III î.Hr. Faptul că trupul i s-a conservat atât de bine rămâne încă un mister pe care cercetătorii au încercat să-l deslușească vreme de 20 de ani, cât a durat studiul mumiei. Una dintre ipoteze este că multe dintre mormintele Pazyryk din această regiune au fost inundate, posibil de ape subterane, și apoi înghețate – astfel încât rămășițele organice au fost păstrate aproape neatinse de descompunere.
În timpul deceniilor de cercetare s-au descoperit alte lucruri cu adevărat interesante și ciudate. Corpul mumificat nu a fost înmormântat imediat după moarte, ci, cel mai devreme, la trei luni după ce nu mai era în viață. În tot acest timp, femeia a continuat să joace un rol special în viața tribului său. Mumia a fost așezată pe anumite scaune, după cum se poate vedea din urmele lăsate pe corp. Cercetătorii au atras atenția și asupra ceremoniei complexe de mumificare, care, în mod cert, a durat destul de mult timp, ceea ce arată statutul special al defunctei, mai arată sursa citată.
„Nu este corect să o numim „prințesă”. Nu era o prințesă, era o reprezentantă a clasei mijlocii din societatea Pazyryk”, a spus arheologul Vyacheslav Molodin, academician la Academia Rusă de Științe și soțul celei care a făcut descoperirea, într-un interviu acordat revistei Expert-Siberia în 2012. Acesta a mai remarcat că mormântul „Fecioarei de gheață” nu era la fel de mare și de bogat decorat precum mormintele nobililor Pazyryk, aflate în aceeași zonă. Dar ceea ce este mai important este că se afla la o distanță notabilă față de aceste morminte.
Este cunoscut faptul că, în culturile antice, astfel de înmormântări la distanță erau realizate pentru femeile al căror rol profesional implica un jurământ de celibat. Potrivit cercetătorilor, „Fecioara de gheață” din Siberia era probabil o vindecătoare sau o șamană. Inhalase periodic vapori de cupru și mercur (acest lucru fiind stabilit în urma analizelor chimice), practică probabil legată de anumite ritualuri.
Misterul morții „Fecioarei” a fost rezolvat abia în anii 2010 cu ajutorul unei tomografii computerizate, mai scrie Russia Beyond. Aceasta a arătat că femeia suferea de cancer mamar, care a ucis-o într-un interval de aproximativ trei ani de la declanșare. Avea 25 de ani la momentul morții. Cercetările ADN efectuate pe rămășițele sale au arătat că este genetic strâns legată de popoarele contemporane Selkup și Ket – triburi indigene siberiene care trăiesc și acum pe teritoriul Rusiei.
În 2012, mumia s-a întors în Altai – dar nu în mormântul său, ci la Muzeul Național proaspăt renovat al Republicii Altai din Gorno-Altaisk, un muzeu istoric ultramodern, condus de elitele indigene care celebrează cultura Altaiană și alteritatea acesteia față de Rusia, după cum s-a menționat în presa vremii.
Cu toate acestea, „Fecioara de gheață” nu este expusă permanent. Mumia este plasată într-o cameră specială, în conformitate cu credințele poporului indigen Altai, și se află într-o copie a sicriului în care a fost găsită inițial. Vizitatorii pot vedea „Fecioara de gheață” doar în anumite zile ale anului, deoarece expunerea constantă poate deteriora rămășițele. În restul zilelor, este expusă o copie exactă a mormântului, așa cum ar fi arătat el când „Fecioara” a părăsit această lume.
Surse foto: Pixabay, Facebook, Russia Beyond
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
