Simona Ionescu / Redactor Șef
În gara orașului Buzău, sus, lângă ceasul de ieșire pe peron este o statuetă micuță, un vultur. Pentru cei care nu cunosc povestea, alături este o placă din marmură explicativă. I-au spus Ilie atunci când a apărut în oraș. Se obișnuise cu oamenii și voia să fie liber. A evadat de două ori.
Vulturul Ilie era un zăgan sau vultur bărbos, o pasăre de pradă. În mod obișnuit, această pasăre zboară la altitudini mari, chiar și la 7.500 de metri, în Himalaya.
Legenda spune că a fost prins de pădurarul Furtună, la Gura Teghii, în 1924. Un negustor l-ar fi cumpărat și l-ar fi ținut în coteț alături de curcani, până când vulturul a evadat. A lovit zăvorul cu ciocul, până l-a deschis, scria presa locală a vremii.
O altă poveste spune că a fost prins de un hangiu din spatele Gării Buzău, Anghel Adam, care l-a îngrijit alături de păsările lui domestice.
“Ilie călca cu pas de stăpân pe străzile Buzăului. Se obişnuise cu mersul pe jos, mergea pe marginea străzii, pe lângă trotuar, acolo unde nu se supăra nimeni. În fiecare dimineaţă, se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne sau de peşte”, se arată în Cronica de Buzău.
Ilie aștepta intrarea trenurilor în gară de la înălțimea acoperișului clădirii. Dacă era vorba de un tren cu vagon restaurant, cobora pe peron și aștepta tratația din partea bucătarului acestuia. Oamenii locului mai știu că Ilie avea probleme cu câinii, copiii și vânzătorii de ziare și covrigi. Îl mai trăgeau de pene și lui nu îi plăcea.
Ilie mai era câteodată ciufulit, mai ales când intra în cârciumă. ”De câte ori nu ieşea bietul Ilie ciufulit din cârciumă aruncat pe trotuar de către domnul Anghel Adam. Doamnele nu prea se duc la plimbare fără să fie însoţite de nelipsituI căţeluş. Împinse de foame intrau să şi-o astâmpere şi la vestitul han al lui Anghel Adam. Lui Ilie i se urca sângele la cap, văzând cum lighioaia patrupedă îmbrăcată’n vestă verde îşi făcea siesta sub masă la picioarele amfitrioanei.
Apoi să te ţii, că se apropia încetişor şi auzeai o chelălăială de mai mare dragul. După toate legile negustoriei, muşteriul are totdeauna dreptate. Îl vedeai pe Ilie pe trotuarul din faţă aranjându-şi coafura de pene deranjată de jordia lui stăpână-său”, nota, în 1962, Dumitru Em. Popa.
Presa locală scria că a existat chiar o tentativă de vânzare a celebrului Ilie, care ar fi ajuns prin Galați.
”Când un avocat din Galaţi a cerut neapărat să i-l vândă, hangiul n’a stat prea mult pe gânduri şi l-a dat. Dar neobişnuit cu bălţile Dunării, cu ţânţarii de pe lacul Brateş, Ilie s’a prezentat din nou peste câteva zile la Buzău. Aici el era prieten cu toţi locuitorii oraşului Buzău şi nimeni nu s’a plâns ca el să fi făcut vreo stricăciune”, scrie același Dumitru Em. Popa.
”Ca orice târgoveţ ce se respectă, în timpul verii, Ilie părăsea şi el oraşul şi se ducea pentru 2-3 săptămâni la munte, în vizită la neamuri. Odată şi-a adus cu el şi un însoţitor. Dar acesta, când l-a văzut coborându-se în vâltoarea vieţuitoarelor în care el nu putea să aibă încredere, s’a mai rotit de câteva ori în zbor lin deasupra oraşului şi s’a reîntors apoi spre culmile albastre ale Carpaţilor”, mai spune povestitorul.
Din păcate, în 1942, se spune că un soldat neamț l-a luat în cătarea puștii pe Ilie și l-a împușcat. Vulturul s-a prăbușit pe peron și moartea lui era cât pe ce să provoace o revoltă în oraș.
La înmormântarea lui a fost prezentă o mulțime de oameni. Ilie a fost înmormântat cu onoruri în Cimitirul Dumbrava. Acolo se odihnesc foști primari ai orașului, dar și artiști precum Mihaela Runceanu. Mormântul lui a rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut odată cu extinderea cimitirului.
“Vulturul s’a prăbuşit din înălţime la picioarele omului vulgar. Eu nu-l cunosc pe ucigaş, dar cred că este speţa cea mai joasă de om creată vreodată de natură . D’aia îl urăsc şi d’aia mi-e ruşine că sunt la fel cu el. Ar merita să fie pedepsit pentru c’a îndrăznit să omoare încrederea şi prietenia.“ („Uciderea vulturului Ilie“, articol semnat „D. I.“ şi reprodus de gazeta „Vocea Buzăului“ din 18 aprilie 1942, p. 4, din „Universul“.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
