Dovadă vie a unor practici care astăzi ne îngrozesc, înregistrarea vocii lui Alessandro Moreschi deschide o poveste interesantă din istoria muzicii vocale. O poveste parțial de groază, în numele frumuseții, un sacrificiu de neconceput în zilele noastre.

Pe 21 aprilie 1922 a murit ultimul cântăreț dintr-o tradiție muzicală occidentală care se întindea pe cel puțin 500 de ani. Tânărul Alessandro Moreschi fusese castrat – iar de la el avem singurele înregistrări ale unui tip de voce obținut prin castrare, înainte ca un băiat sopran să ajungă la pubertate. A fost singurul cântăreț italian castrat din tradiția clasică bel canto care a realizat înregistrări solo la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Povestea lui Alessandro Moreschi, ultimul castrat din istorie

Născut în noiembrie 1858 în Monte Compatri, în Lazio, Italia, se spunea că Alessandro Moreschi a fost castrat din cauza unei hernii inghinale – o afecțiune pentru care, în epocă, se considera, eronat, că unicul tratament era castrarea. La acel moment, fusese însă deja remarcat pentru talentul său ca băiat sopran în capela Madonna del Castagno.

Istoricii cred că, având în vedere acest detaliu, este mai probabil că a fost castrat în mod intenționat – probabil în jurul vârstei de 7 – 8 ani – pentru a-i conserva vocea deosebită, scrie Tamino Autographs. De altfel, această explicație medicală (hernia) era adesea folosită ca justificare în cazul băieților talentați, după cum notează Martha Feldman în lucrarea „The Castrato: Reflections on Natures and Kinds”.

Alessandro Moreschi a fost descoperit de Nazareno Rosati, fost membru al Corului Capelei Sixtine, care căuta băieți talentați pentru această instituție.

După ce a supraviețuit intervenției (istoria menționează că nu puțini băieți mureau în urma procedurii, din cauza infecțiilor sau pierderilor masive de sânge), la vârsta de 12 ani, în 1870, Moreschi a fost dus la Roma și a început studiile la Scuola di San Salvatore in Lauro, sub îndrumarea compozitorului și organistului Gaetano Capocci, maestru de capelă.

Trei ani mai târziu, la 15 ani, a fost numit Prim Sopran în bazilica papală San Giovanni in Laterano.

În afara bisericii, începea să fie des invitat să cânte în saloanele aristocrației romane. Era cunoscut sub numele de „Îngerul din Roma” (L’Angelo di Roma), datorită interpretării sale a rolului seraficului din „Christus am Ölberge” de Beethoven, în 1883.

La scurt timp după această performanță, a fost chemat la o audiție la care au participat toți membrii Corului Capelei Sixtine și a fost numit oficial Prim Sopran  al acestui cor, un titlu pe care l-a deținut timp de 30 de ani.

Existență paradoxală: adulat ca artist, marginalizat ca bărbat

Ca și alți castrați, Alessandro Moreschi avea o înfățișare atipică: era mic de statură, avea cutia toracică dezvoltată, fără păr facial sau corporal. Dincolo de vocea sa înaltă, această înfățișare tânără l-a însoțit aproape până la finalul vieții.

Deși s-a bucurat de faimă și admirație în cercurile înalte ale societății italiene, Moreschi nu s-a integrat niciodată cu adevărat. Standardele masculine ale vremii – cum ar fi purtarea unei bărbi stufoase – îl făceau să pară „insuficient de masculin” în ochii contemporanilor. Era, în același timp, venerat ca artist și marginalizat ca bărbat.

În 1891, deși era infertil, a primit permisiunea să se căsătorească cu Guendalina Rinaldi. Din nefericire, mariajul nu a durat. După câțiva ani, Moreschi a părăsit-o pe soția sa pentru un bărbat, iar Guendalina și-a cheltuit averea și a fost nevoită să-și vândă colecția de artă, ca să supraviețuiască.

Retras forțat din activitate, Alessandro Moreschi și-a petrecut ultimii 15 ani din viață într-un apartament de lângă Vatican și a murit de pneumonie, la vârsta de 63 de ani.

Ce este un castrat?

Din punct de vedere vocal, un castrat este un tip de voce masculină întâlnită în muzica clasică, cu o întindere vocală aproximativ echivalentă cu a unei voci feminine. Castrarea înainte de pubertate oprește transformările laringelui, astfel că se păstrează caracteristicile vocii copilărești, în timp ce vocea urmează o dezvoltare unică.

Așa cum s-a văzut și în cazul ultimului cântăreț castrat, lipsa testosteronului ducea la creșterea anormală a membrelor și a cutiei toracice celor care treceau prin această procedură, ceea ce le oferea o capacitate pulmonară sporită și, implicit, o voce mai puternică. Corzile vocale rămâneau de dimensiuni copilărești, dar cu o flexibilitate remarcabilă, rezultând o voce cu tonuri înalte, de tip falset, mai arată sursa citată.

Un cântăreț castrat câștiga comparabil cu starurile pop de azi

Se presupune că primii cântăreți castrați au fost folosiți încă din secolul al IX-lea, în corul catedralei Hagia Sophia din Istanbul. Însă, explicit, ei sunt menționați în scrierile despre muzica clasică occidentală abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Există dovezi că, încă din 1558, corul Capelei Sixtine includea castrați. Hernando Bustamante, un sopran spaniol, este considerat primul „star” castrat și era plătit generos pentru vocea sa. În 1589, Hernando era cel mai bine plătit cântăreț din Ferrara, Italia. În același an, Papa Sixt al V-lea a reorganizat corul bazilicii San Pietro astfel încât să includă castrați.

În operă, există dovezi că roluri precum Speranza sau chiar Euridice din „Orfeu” de Monteverdi (1607) erau interpretate deseori de castrați. Până în secolul al XVIII-lea, pentru a avea succes, orice compozitor trebuia să includă un rol pentru un castrat în compozițiile sale. Aceste vedete castrate câștigau sume fabuloase și erau adorate de public, într-un mod comparabil cu starurile pop de azi.

Odată cu începutul secolului al XIX-lea, gusturile publicului s-au schimbat, iar moda castraților în operă a început să apună. După unificarea Italiei în 1861, „evirarea” (castrarea) a fost interzisă prin lege, deși practica a continuat clandestin, încă o vreme.

Din păcate, înregistrările lăsate de Alessandro Moreschi, singurul castrat a cărui voce a fost înregistrată, nu îl surprind în cea mai bună formă. Realizate în primii ani ai fonografiei, ele nu redau cu fidelitate caracteristicile unice ale vocii sale de castrat, însă au o valoare istorică și documentară incontestabilă.

Citește și:

Cazul care îți dă fiori: Bărbații castrați din California, care s-au sinucis în grup