Secretele Giulgiului din Torino. Au descoperit răspunsul dacă trupul lui Iisus a fost spălat înainte de înmormântare

Giulgiul din Torino, pânza în care se presupune că a fost înfășurat trupul lui Iisus Hristos după coborârea de pe cruce, a dezvăluit oamenilor de știință detalii importante despre eveniment.
Biblia spune că trupul lui Iisus a fost înfășurat doar în mirodenii și într-o pânză de in de 4,2 metri, despre care creștinii cred că poartă chipul Său, după ce specialiștii au raportat rezultatele studiului. Totuși, un studiu din 1998 a stabilit că trupul lui Iisus ar fi fost spălat înainte de înmormântare, contrazicând astfel Scriptura.
Acum, dr. Kelly Kearse, imunolog format la Universitatea Johns Hopkins, a reexaminat „ipoteza spălării” propusă inițial de medicul legist dr. Frederick Zugibe. Dr. Kearse a testat probe de sânge uman în condiții post-mortem, cum ar fi coagularea redusă și aciditatea crescută. Folosind lumină ultravioletă și o cameră microscopică, a studiat modul în care sângele se transferă pe pânză în aceste condiții.
Rezultatele au indicat că petele de sânge de pe Giulgiu provin de la un trup nespălat, în concordanță cu obiceiurile de înmormântare evreiești descrise în Biblie, care interzic spălarea celor morți în mod violent. Aceste obiceiuri susțin că tot sângele pierdut în urma traumei face parte din trup și trebuie îngropat împreună cu acesta.
O descoperire importantă a fost faptul că „halourile” de ser — inele clare în jurul cheagurilor de sânge — erau vizibile în zona multor răni de pe Giulgiu. Aceste halouri se formează doar dacă sângele a început să se coaguleze înainte de a atinge pânza, ceea ce dovedește că sângele provenea direct din răni proaspete, nespălate.
Dr. Zugibe și-a bazat cercetarea pe un pasaj din Evanghelia pierdută după Petru, cunoscută și ca Evanghelia lui Petru, un text creștin timpuriu care nu face parte din Biblia canonică. Este considerată o evanghelie apocrifă și este adesea inclusă în categoria apocrifelor Noului Testament.
„Și l-a luat pe Domnul și l-a spălat și l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a adus în propriul său mormânt, numit Grădina lui Iosif”, se arată în Evanghelia pierdută după Petru 6:8.
Pe baza acestui text, dr. Zugibe a susținut că un trup crucificat și nespălat ar fi fost atât de saturat cu sânge, încât ar fi produs pete mari, difuze, pe pânză. Studiul său pe victime de accidente a arătat că rănile acestora nu produceau impresii clare, nici măcar după clătire.
Însă dr. Kearse a subliniat că Giulgiul prezintă pete bine definite și halouri de ser — un detaliu esențial care face ipoteza spălării incompatibilă cu dovezile vizibile.
Cercetări recente au arătat că, pe măsură ce sângele începe să se coaguleze, se formează o mică veziculă cu plasmă, componenta clară a sângelui. Pe măsură ce uscarea continuă, serul migrează spre marginile exterioare, formând un halou vizibil sub lumină ultravioletă.
La persoanele decedate, sângele nu se coagulează corect, iar pH-ul scade, devenind mai acid. Pentru a simula aceste condiții post-mortem în laborator, dr. Kearse a ajustat probele de sânge la aciditatea prezentă la câteva ore după moarte, apoi le-a lăsat să se usuce pe piele. În aceste condiții — pH scăzut și coagulare slabă — halourile de ser nu s-au format. Însă, atunci când sângele avea pH scăzut, dar era lăsat să se coaguleze natural, halourile apăreau din nou.
Acest lucru sugerează că prezența halourilor de ser pe Giulgiu susține ideea că sângele a provenit din răni coagulante, nespălate, și nu din sânge scurs după spălare. În concluzie, dr. Kearse a afirmat că nu există niciun proces cunoscut care să poată produce tiparele precise de sânge de pe Giulgiu pornind de la un trup curățat.
Unii cercetători au sugerat că o presiune radiativă, posibil legată de momentul învierii lui Iisus, ar fi putut determina transferul sângelui uscat pe pânză. Totuși, nu există în prezent dovezi științifice care să susțină această teorie în legătură cu tiparele de pete observate pe Giulgiu.
Concluziile dr. Kearse nu dovedesc autenticitatea Giulgiului, dar oferă un sprijin puternic pentru relatarea biblică a înmormântării lui Iisus.
Când a fost expus pentru prima dată în anii 1350, Giulgiul era prezentat ca pânza reală de înmormântare folosită pentru trupul mutilat al lui Hristos după crucificare.
Cunoscut și ca Sfântul Giulgiu, acest in poartă imaginea vagă, în mărime naturală, a unui bărbat cu barbă, despre care mulți creștini cred că este amprenta miraculoasă a lui Iisus.
Cu toate acestea, datarea cu radiocarbon realizată în anii 1980 a indicat că Giulgiul provine din Evul Mediu, la sute de ani după Hristos.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook