Sir Isaac Newton, care a descoperit gravitația, a spus și când va fi sfârșitul lumii. Momentul este mai aproape decât se crede

În urmă cu mai bine de 300 de ani, Sir Isaac Newton descoperea gravitația și revoluționa știința. Totuși, acesta a mai lăsat ceva important: calcule privind momentul în care se va sfârși lumea. Data este mai aproape decât și-ar putea imagina cineva, căci Newton credea că sfârșitul lumii  va veni în anul 2060. 

Newton a scris acest avertisment sumbru pe o bucată de hârtie, deasupra unei serii de calcule matematice. El credea în viziunile biblice ale Apocalipsei, în special în Bătălia de la Armageddon, și și-a bazat predicția pe interpretarea sa protestantă a Bibliei și a evenimentelor istorice care au urmat cronologia biblică.  

Newton a folosit formule matematice pentru a determina momentul final al lumii, așa cum o știm

Apocalipsa este descrisă în ultimul capitol al „Cărții Revelației” și vorbește despre lupta forțelor binelui (conduse de Dumnezeu) împotriva forțelor răului (conduse de regii pământului). Scriptura afirmă că această bătălie va marca sfârșitul lumii și va inaugura o nouă eră de pace adusă de Dumnezeu.  

Newton a folosit matematica și datele din istoria biblică pentru a determina momentul apocalipsei, interpretând zilele menționate în Scriptură ca fiind ani.  Pentru el, aceste perioade de timp reprezentau perioada decăderii Bisericii și ascensiunea religiilor „trinitariene corupte”, în special a catolicismului, pe care unii protestanți îl consideră o sectă.  

A transformat zilele în ani și a calculat data apocalipsei 

Mai exact, Newton a studiat istoria pentru a determina data exactă la care a început această decădere și a ajuns la anul 800 d.Hr., anul înființării Sfântului Imperiu Roman. Acesta a folosit numerele 1260, 1290, 1335 și 2300 de zile, menționate în „Cartea lui Daniel” și „Revelația”, care menționează sfârșitul și începutul unor perioade de timp.  

El a interpretat aceste zile ca fiind ani, aplicând principiul „o zi pentru un an”, o metodă utilizată pentru interpretarea profețiilor biblice, care sugerează că termenul „zi” simbolizează un an.  

Adăugând 1260 de ani la 800 d.Hr., data la care a început decăderea menționată, Newton a ajuns la anul 2060, care ar reprezenta momentul când lumea se sfârșește. 

Ce spune scrisoarea lăsată de Isaac Newton

Scrisoarea sa din 1704 menționează:  

„Așadar, timpul, timpurile și jumătatea unui timp sunt 42 de luni sau 1260 de zile sau trei ani și jumătate, luând în considerare 12 luni pe an și 30 de zile pe lună, așa cum era calculat în calendarul primitiv.  

Și cum zilele unor fiare de scurtă durată sunt considerate ani ai regatelor, perioada de 1260 de zile, dacă este calculată de la cucerirea completă a celor trei regi în anul 800 d.Hr., se va încheia în anul 2060 d.Hr. Poate să se încheie mai târziu, dar nu văd niciun motiv să se încheie mai devreme”, a scris Isaac Newton.   

Metoda de calcul folosită a fost aritmetica simplă 

Profesorul Stephen D. Snobelen, specialist în istoria științei și tehnologiei la Universitatea King’s College din Halifax, a explicat că Newton nu a folosit calculus-ul (pe care l-a inventat), ci mai degrabă aritmetica simplă, pe care chiar și un copil o putea efectua.  

În Cartea Revelației, Hristos și sfinții ar urma să intervină pentru a stabili Împărăția lui Dumnezeu pe Pământ, care ar dura 1.000 de ani, conform lui Snobelen.  

Newton credea, de asemenea, că în această perioadă, ramurile corupte ale creștinismului vor cădea, iar „Evanghelia adevărată” va fi predicată deschis.  

Înaintea „Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos”, profețiile biblice afirmă că evreii se vor întoarce în Israel și vor reconstrui Templul. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor sale de a prezice sfârșitul lumii, Newton era precaut în ceea ce privește stabilirea exactă a unei date profetice.  

El se temea că eșecurile predicțiilor umane bazate pe profeții divine ar putea discredita Biblia, a explicat Snobelen.  

Newton și-a pus la îndoială propria predicție 

„Menționez aceasta nu pentru a susține când va fi sfârșitul, ci pentru a opri speculațiile pripite ale oamenilor fanteziști care prezic frecvent sfârșitul lumii și, prin eșecurile lor repetate, discreditează profețiile sacre. Hristos vine ca un hoț în noapte, iar nouă nu ne este dat să știm timpurile și sezoanele pe care Dumnezeu le-a hotărât în inima Sa”, scria Newton, într-o altă notă care menționează anul 2060. 

Astăzi, poate părea paradoxal ca un om de știință să fie atât de preocupat de profețiile biblice.  

Însă, potrivit lui Snobelen, Newton nu era un „om de știință” în sensul modern al cuvântului, ci un „filozof natural”.  

„Practicată din Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea, filozofia naturală includea nu doar studiul naturii, ci și studiul mâinii lui Dumnezeu la lucru în natură. Pentru Newton, nu exista o barieră clară între religie și ceea ce astăzi numim știință. De-a lungul vieții sale, Newton a muncit pentru a descoperi adevărul lui Dumnezeu – fie în Natură, fie în Scriptură”, a declarat profesorul Stephen D. Snobelen.