Strania poveste a lui Vlad Călugărul, fratele vitreg al lui Țepeș, domnul Țării  Românești ascuns după moarte

Vlad Călugărul (1425 – 1495), fratele vitreg al lui Vlad Țepeș, a fost el însuși domn al Țării  Românești, în două rânduri, însă nu se bucură  nici pe departe de notorietatea pe care a avut-o fratele său sau bunicul lor, Mircea cel Bătrân. Curios este că rămășițele sale lumești au fost ascunse după moarte și au fost descoperite abia după cinci secole. Și asta, în contextul în care în ultimii 300 de ani, arheologii chiar s-au străduit să dea de  mormânt.

Singurul domnitor călugăr din Țara Românească

Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, a avut trei fii. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Vlad Țepeș. Alt fiu, Radu cel Frumos, a trăit 32 de ani în Imperiul Otoman, unde fusese trimis de către tatăl său. Istoria a consemnat că după moartea lui Vlad Ţepeş, în 1476, Radu cel Frumos a preluat cârma Ţarii Românești în patru rânduri, conducând-o într-o manieră total aservită turcilor.

Al doilea frate al lui Ţepeş, a fost botezat Petru, însă a ajuns să fie menționat de istorie tot cu numele tatălui lor, Vlad. Și-a luat numele tatălui când a urcat pe tron. Vlad al IV-lea a fost singurul domnitor călugăr din Țara Românească.

I s-a spus Călugărul, deoarece, în tinerețe, a decis să urmeze o carieră teologică și chiar s-a călugărit. A urcat în ierarhie și a ajuns preotul mănăstirii și chiar egumen, adică stareț. Viața monahală, în care a fost cunoscut după numele de Pahomie, a durat până în anul 1841, când „s-a răspopit şi s-a ridicat la domnie şi s-a însurat”, după cum arată un document contemporan.

Vlad Călugărul a avut una din cele mai lungi domnii în epocă

Vlad Călugărul a condus Ţara Românească de două ori, prima dată în 1481 şi apoi între 1482 şi 1495, când s-a stins din viaţă, perioada sa lungă de domnie, de aproape 13 ani fiind o raritate pentru domnitorii acelei perioade. Renunțând la viața monahală, a decis să se bucure de cele lumești, astfel că s-a căsătorit. Soția sa, Rada-Smaranda Maria Palaiologina, cunoscută în istorie drept Doamna Drăculești, i-a dăruit doi fii, Radu cel Mare și Vlad al V-lea cel Tânăr, care i-au succedat la tron.

Educat în spiritul celor sfinte, dar și cu aplecare spre ideile noi ale epocii, Vlad Călugărul a fost foarte apreciat pentru ideile sale renascentiste. Lui i se datorează construirea a nu mai puțin de 15 mănăstiri şi a 30 de sate în Țara Românească. Marea lui realizare este că a reușit să impună relaţii diplomatice foarte bune cu Imperiul Otoman şi de asemenea cu regii Franţei şi Spaniei. În istorie însă, moartea şi, mai apoi, îngroparea sa au rămas un mare mister.

„Încă din secolul al XVIII-lea, peste 150 de arheologi au încercat în zadar să găsească mormântul fratelui lui Vlad Ţepeş, căutându-l în peste 60 de zone din toate regiunile României”, spune istoricul Petre Mihăilescu citat de România Misterioasă.

Abia în luna august a anului 2005, doi cercetători de la Muzeul Judeţean Argeş, Spiridon Cristocea şi Marius Păduraru, i-au găsit mormântul. Fostul domnitor își face somnul de veci la mănăstirea Glavacioc din comuna argeşeană Ştefan cel Mare. Fratele vitreg al lui Vlad Ţepeş şi nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad Călugăru, cel care a condus Ţara Românească în 1481 şi, mai apoi, între 1482 – 1495, a fost îngropat cu mare discreție și modestie în 1495. Iar 510 de ani nimeni nu a știut unde.

Cum a fost descoperit mormântul ascuns al domnitorului

Cei doi cercetători au ajuns acolo după ce, în 2004, arată sursa citată, mănăstirea aflată la mai puțin de 200 km de București, a fost inclusă într-un plan de cercetare arheologică al Muzeului Judeţean Argeş. În data de 8 august 2005 au început săpăturile arheologice. Pe 9 august, a doua zi, au descoperit mormântul lui Vlad Călugărul.

Osemintele lui le-au găsit arheologii sub o piatră funerară pusă în anul 1704. La două secole distanță de moartea fostului domnitor, pe piatră scria, cu litere slavone: „sub această piatră se odihnesc oasele creștinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuție foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ştefan în martie 1704”.

Arheologii au mai descoperit și că Vlad Călugărul avusese reședință de vară la aproximativ un kilometru de mănăstire, unde obișnuia să stea aproape o lună, în „vacanță”, în fiecare an. Ei au mai relatat, conform sursei citate, că până în anul 1704, mormântul domnitorului fusese unul modest. Legendele satului au povestit, din generație în generație, că odoare prețioase ar fi fost furate din mormântul profanat de hoți în repetate rânduri.

Arheologii consideră piatra funerară a lui Vlad Călugărul „o capodoperă” săpată în calcar numulitic, cu motive decorative brâncovenești: un corb, o cruce, o sabie şi un sceptru.

Sursa foto: România Misterioasă