Simona Ionescu / Redactor Șef
Există dezbateri serioase legate de cât din această poveste despre polenul de pe giulgiu lui Iisus Hristos este susținută de dovezi științifice și cât ține de interpretări exagerate. În realitate, analiza polenului de pe giulgiu este mult mai complexă și mai controversată decât pare la prima vedere.
În anii ’70, criminologul elvețian Max Frei a prelevat mostre de praf de pe Giulgiul din Torino folosind benzi adezive. Analizând aceste probe, el a susținut că a identificat zeci de tipuri de polen provenind din diferite regiuni.
Potrivit concluziilor sale ar fi existat aproximativ 58 de tipuri diferite de polen, o mare parte ar proveni din zona Orientului Mijlociu, inclusiv Ierusalim, iar alte tipuri ar corespunde traseului istoric al giulgiului prin Europa și Asia Mică.
Această descoperire a fost folosită de susținătorii autenticității pentru a argumenta că giulgiul ar fi fost într-adevăr în Ierusalim.
Unii cercetători care au continuat studiile botanice au sugerat că anumite plante identificate ar înflori în martie–aprilie, adică în perioada Paștelui evreiesc.
Această idee a alimentat afirmația populară că giulgiul ar fi fost prezent în Ierusalim exact în perioada răstignirii lui Iisus, iar polenul ar arăta chiar momentul istoric al evenimentului.
Totuși, această interpretare rămâne o corelație, nu o dovadă directă.
Deși teoria sună impresionant, comunitatea științifică a ridicat numeroase semne de întrebare precum metodologie slab documentată. Frei nu a explicat clar toate procedurile folosite.
Unul dintre principalele motive pentru care concluziile lui Max Frei sunt contestate ține de riscul ridicat de contaminare. Giulgiul a fost manipulat de-a lungul secolelor de numeroși oameni și expus în medii variate, ceea ce face dificilă stabilirea originii exacte a particulelor de polen. În plus, analiza sa a fost criticată de unii cercetători, care au sugerat fie erori metodologice, fie o posibilă autoiluzionare în interpretarea datelor. Mai mult, rezultatele nu au fost confirmate în mod riguros prin studii independente, ceea ce slăbește credibilitatea concluziilor. În consecință, descoperirile lui Frei nu sunt acceptate unanim în comunitatea științifică și sunt considerate de mulți drept neconcludente.
Cercetările ulterioare au complicat și mai mult povestea. Analize ADN și de polen arată urme provenind din mai multe regiuni ale lumii, nu doar din Ierusalim. Testele cu radiocarbon din 1988 au datat giulgiul în Evul Mediu (1260–1390). Alți cercetători susțin însă că aceste teste ar putea fi influențate de contaminare sau reparații ulterioare.
Rezultatul este că nu există un consens științific clar.
Afirmația că răstignirea lui Iisus este „cel mai bine stabilit fapt al lumii antice” este parțial corectă, dar exagerată.
Istoricii sunt de acord că Iisus din Nazaret a fost o persoană reală și că a fost crucificat sub autoritatea romană (probabil sub Ponțiu Pilat).
Totuși data exactă este o reconstrucție probabilă, nu certitudine absolută, iar învierea ține de credință religioasă, nu de dovadă științifică.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
