Misterul de la Stonehenge a fost în sfârșit dezlegat. Noile cercetări schimbă tot ce știam până acum

Stonehenge este un monument preistoric situat pe câmpia Salisbury din Wiltshire, Anglia, la 3 km vest de Amesbury. Situl, protejat din punct de vedere juridic încă din 1882, a fost inclus, cu tot cu împrejurimile, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1986. Stonehenge este deținut de Coroană și administrat de English Heritage; terenurile din jur sunt deținute de National Trust.

Complexul de la Stonehenge este format dintr-un inel exterior de pietre verticale în picioare din sarsen, fiecare având o înălțime de aproximativ 4,0 m, o lățime de 2,1 m și cântărind aproximativ 25 de tone. Acestea sunt acoperite de pietre orizontale de tip lintel care se leagă între ele. În interior se află un inel de pietre albastre mai mici. În interiorul acestora se află trilitoni de sine stătători, două pietre mari verticale mai voluminoase unite de un lintel.

Întregul monument, acum ruină, este aliniat spre răsăritul soarelui la solstițiul de vară. Complexul se găsește în mijlocul celui mai dens complex de monumente neolitice și din Epoca Bronzului din Anglia, incluzând câteva sute de tumuli (movile funerare). Arheologii cred că Stonehenge are o vechime de 5.000 de ani, fiind construit între anii 3000 î.Hr. și 2000 î.Hr. Datarea cu radiocarbon sugerează că primele pietre albastre au fost ridicate între 2400 și 2200 î.Hr.

Prima teorie: complexul ar fi fost un uriaș calendar

Mult timp, cercetătorii au susținut că Stonehenge este un uriaș calendar solar. Cele mai recente cercetări însă contrazic tot ceea ce s-a știut până acum.  Primul cerc al complexului, cel exterior, are un diametru de 33 de metri și este compus din 30 de menhire. Fiecare pereche de pietre are poziționată deasupra un alt bloc de piatră. Al doilea cerc, cel interior, este format din alte pietre de mari dimensiuni, dar mai mici.

În mijlocul complexului de află un semicerc din pietre ceva mai mici decât toate celelalte. În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite și numeroase morminte neolitice, numite „găurile lui Aubrey”, dar și o placă mare de gresie, situată chiar în mijlocul complexului.

Ceea ce uimește în plus la Stonehenge este faptul că, acesta găsindu-se într-o zonă de câmpie, înseamnă că pietrele au fost aduse de la o distanță considerabilă, de peste 200 de kilometri depărtare, tocmai din Țara Galilor, într-o epocă în care, în Britania, nu era cunoscută roata.

Până acum, cercetările realizate de specialiști au concluzionat faptul că acest complex de la Stonehenge ar fi fost un uriaș observator astronomic preistoric, plus un calendar solar, cu 365 de zile, ca în prezent. El ar fi avut și sens religios. Timothy Darvill, un profesor și arheolog britanic la Universitatea din Burnemouth, credea, potrivit unui studiu publict, faptul că toate cele 30 de pietre din cercul exterior ar fi reprezentat cele 30 de zile ale lunii, iar pietrele interioare, cinci zile ale săptămânii.

Noile cercetări infirmă radical vechile ipoteze despre Stonehenge

Acum, matematicianul Giulio Magli de la Institutul Politehnic din Milano și astronomul Juan Antonio Belmonte de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare au infirmat însă această ipoteză, care a rezistat mai bine de un secol.

Calculele indică faptul că Stonehenge nu este nici pe departe un calendar solar. „Dintr-un punct de vedere simbolic, Stonehenge este cumva legat de fenomenele celeste, dar este mult spus că a servit drept calendar solar”, a precizat Magli pentru Livescience.

Cei doi cercetători susțin că cercul de pietre verticale nu este suficient de precis pentru a determina zilele calendaristice. Noile cercetări arheologice arată că impresionantul complex megalitic era un monument dedicat strămoșilor, bazându-se pe numeroasele gropi funerare din cadrul Stonehenge, dar și o expresie a puterii căpeteniilor din zona câmpiei Salisbury. Acesta ar fi servit și drept centru comunitar religios.

Ce au mâncat, acum 5.000 de ani, oamenii care veneau la Stonehenge

Un alt studiu, de anul trecut, a relevat ce mâncau muncitorii care au construit complexul de la Stonehenge.  Descoperirile făcute într-un sit arheologic situat la nici 3 km de Stonehenge arată că oamenii de acum 4.500 de ani se hrăneau cu organe de animale, de exemplu, ficat. Acestea nu erau gătite prea bine, astfel că paraziții prezenți în ele, au intrat în corpul oamenilor. Descoperirea are la bază cercetarea pe o serie de fecale umane și de câine, fosilizate.

Oamenii de știință au stabilit că ocupanții sitului stăteau doar câteva luni pe an în acel loc, dar că se țineau festinuri de proporții iarna, când se mânca mai ales carne de porc, dar și carne de vită. Se bănuiește că erau festinuri importante, din cauza numărului uriaș de fragmente de oase de animale și de bucăți de vase de lut găsite.

Carnea de porc și de vită era, fie preparată la proțap, fie în vase de lut. Nu au fost găsite aproape deloc urme de consum de pește. Analiza fecalelor de câine arată că oamenii împărțeau hrana cu câinii, sau cel puțin le dădeau rămășițe de la mese.

Sursa foto: Instagram