Simona Ionescu / Redactor Șef
Miturile despre femeile cu capete de porc par să fi început aproximativ în aceeași perioadă în Franța, Olanda și Marea Britanie, în anii 1630. Se spunea că aceste femei aveau corpuri umane în toate privințele, cu excepția faptului că aveau fețe de porc.
Faptul că nimeni nu văzuse vreodată o femeie cu cap de porc nu părea să diminueze entuziasmul pentru credința că ele existau, astfel că, timp de 200 de ani, poveștile au circulat fără oprire.
Credința în vrăjitorie era răspândită în acea vreme, așa că se presupunea în mod popular că afecțiunea era cauzată de vrăji rele aruncate asupra victimei.
Au apărut mai multe povești despre cum a avut loc fenomenul. În una dintre ele, o femeie însărcinată a refuzat să dea bani unui cerșetor, așa că vagabondul a blestemat-o. Rezultatul a fost că bebelușul, o fată, s-a născut cu cap de porc.
În altă poveste, o vrăjitoare s-a apropiat de un bărbat la scurt timp după căsătoria sa, cu o propunere. Vrăjitoarea putea să o facă pe soția bărbatului frumoasă pentru el, dar cu fața de porc pentru toți ceilalți. Alternativ, vrăjitoarea putea să o facă frumoasă pentru toți ceilalți, dar cu fața de porc pentru soț.
Legenda ar putea fi inspirată de miturile populare ale Evului Mediu cunoscute sub numele de „Doamna Hidoasă.” Aceste povești se centrau pe o femeie neatractivă care este văzută ca fiind frumoasă de un bărbat eroic. Ca rezultat al atenției bărbatului, femeia se transformă într-o frumusețe răpitoare.
În 1639, baladele și pliantele relatau tristul destin al Tannakin Skinker, o tânără de origine nobilă olandeză.
Fața ei diformă ar fi fost rezultatul unui blestem al unei vrăjitoare, cauzat de refuzul mamei sale însărcinate de a ajuta un cerșetor. Farmecele vrăjitoarei sunt descrise într-un pliant: „Așa cum mama este porcească, așa porcină va fi și copila pe care o poartă.” Vrăjitoarea ar fi fost localizată și a refuzat să ridice blestemul chiar și în timp ce era arsă pe rug.
Un ghicitor a spus că farmecele ar putea fi înlăturate dacă familia ar găsi un soț pentru Tannakin. Rudele au oferit o zestre masivă care a atras un număr considerabil de pretendenți, dar toți au fost îngroziți de botul de porc al femeii.
Epuizând posibilitățile din Olanda, familia a mers la Londra în căutarea unui bărbat mai puțin pretențios. Un astfel de individ a fost găsit și, în patul de căsătorie, el s-a întors spre soția sa și a văzut „o tânără dulce, cu o frumusețe și trăsături incomparabile, pe care, după imaginația sa, nu a mai văzut-o niciodată în întreaga sa viață.”
Dar, era o problemă, mai spune legenda. Proaspătul însurățel trebuia să facă o alegere: Tannakin putea apărea tânără și frumoasă pentru el și respingător de urâtă pentru toți ceilalți, sau monstruos de urâtă pentru el și uluitor de frumoasă pentru toți ceilalți.
Soțul a evitat întrebarea și a spus că Tannakin ar trebui să decidă. Se pare că a fost o decizie bună, deoarece, pentru că soțul a refuzat să aleagă, farmecele au fost rupte. Astfel, Tannakin a apărut frumoasă atât pentru soțul ei, cât și pentru toți ceilalți, zi și noapte.
O altă țintă a zvonurilor neplăcute a fost Griselda Steevens. Aceasta era o femeie bogată care nu apărea niciodată în public. Astfel, au început să circule povești conform cărora ea se ferea de lume deoarece avea față de porc.
Zvonurile au ajuns la urechile ei, așa că, pentru a le pune capăt, a comandat un portret. Acesta a fost expus în holul unui spital pe care îl fondase. Strategia a eșuat. Publicul avea o preferință pentru o reprezentare cu fața de porc a ei, expusă într-un pub local.
În jurul anului 1815, revista din Fairburn a publicat o poveste despre o tânără presupus bogată, de origine nobilă irlandeză, care locuia în Manchester Square. Se spunea că fusese zărită în diferite părți ale Londrei într-o trăsură închisă. Închisă, deoarece avea fața de porc.
Biblioteca Britanică raportează că „Povestirile despre stilul de viață al doamnei au fost amplificate de un șir de articole de ziar, pliante și zvonuri generale despre existența ei, inclusiv obiceiul ei de a mânca dintr-un țarc și de a vorbi prin grohăituri.”
În februarie 1815, se spune că a apărut următorul anunț în „The Morning Herald” (publicație de prestigiu a vremii).
„Secret―Un bărbat singur, în vârstă de treizeci și unu de ani, dintr-o familie respectabilă, în care se poate avea cea mai mare încredere, dorește să-și explice intențiile unei doamne care are un neajuns pe față, dar este împiedicat de lipsa unei introduceri.”
După un text îngrozitor de lung pentru a ajunge la esență, respectivul propunea căsătoria cu doamna din Manchester Square. Dar fericirea conjugală a scăpat tânărului deoarece femeia cu fața de porc nu a existat niciodată, scrie Owlcation.
Povestea femeii cu față de porc a avut o durată îndelungată. Abia în primii ani ai secolului al XIX-lea oamenii au început să pună la îndoială veridicitatea acesteia.
În 1815, un bărbat din Paris a dat numele și adresa unei femei cu față de porc. O mulțime mare s-a adunat pentru a o vedea, iar agitația a fost atât de mare încât bărbatul a trebuit să mărturisească faptul că totul era o farsă. Tânăra îl respinsese, iar el inventase povestea ca un act de răzbunare. Ușor ușor, mitul femeii cu cap de porc s-a stins așa cum a apărut, dar nici în ziua de azi nu știe nimeni care era sâmburele de adevăr din toată povestea.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
