Generații de români au scăpat de infecții datorită unui produs 100% românesc, Polidin. Ca multe alte activități de calitate, și vaccinurile noastre au dispărut. Ajunsă la 93 de ani, Sylvia Hoișie, șefa de producție a vaccinului, are o poveste uluitoare.

Ce s-a întâmplat cu Polidinul, vaccinul românesc împotriva infecțiilor

Unul dintre medicii care au participat la inventarea Polidinului, unul dintre cele mai cunoscute vaccinuri româneşti care a protejat oamenii zeci de ani împotriva infecţiilor, este Sylvia Hoişie, o supravieţuitoare a Holocaustului.

Ce s-a întâmplat cu Polidinul, vaccinul românesc atât de bine cunoscut celor născuţi înainte de 89? Când toată lumea caută soluţii împotriva Covid-19, Institutul Cantacuzino ar vrea să reia producţia de Polidin, un vaccine 100% românesc.

Medicul Sylvia Hoişie, supranumită și „mama Polidin”, pentru că a lucrat în echipa de cercetători ce a dezvoltat acest imunomodulator în anii ’60, a explicat la Digi24 că ar putea fi de ajutor și în lupta împotriva COVID.

Medicul Sylvia Hoișie a spus că „noul Polidin” este de fapt un preparat oral care se cheamă Orostim. Cercetătoarea spune că nu este chiar un preparat medical, întrucât, ca să poată ieși mai repede pe piață, acesta este declarat drept supliment alimentar, pentru că în acest caz, procedurile de control se încheie mai repede. Dacă ar fi declarat drept preparat medical, ar dura doi-trei ani până ar căpăta dreptul de a ieși pe piață, a explicat Sylvia Hoișie, la Digi24.

De ce a dispărut producția de Polidin

Pe vremuri, Institutul Cantacuzino avea foarte multe preparate de calitate. Avea vaccinuri pe care la ora actuală le importăm, cum este vaccinul rabic, avea vaccinuri pentru infecții, pentru febră tifoidă, chiar și pentru poliomielită. Chiar înainte de 89, și-a amintit Sylvia Hoișie, se pregătea vaccinul antirujeolic la Institut, care este foarte greu de făcut. Institutul era bogat, lucra foarte bine și mai avea un atu: cercetarea lucra unită cu producția, a subliniat cercetătoarea.

Centrul de la Iași s-a desființat, apoi cel de la București a ajuns la faliment, în primul rând pentru că circuitele nu erau foarte moderne. „Este nevoie de circuite complet moderne, pentru ca un produs să nu se intersecteze cu celălalt, ceea ce în clădirile vechi este foarte greu de obținut. Uniunea Europeană a mai cerut un lucru important: toate ingredientele care intră în preparate să fie omogene, adică bine controlate, ceea ce nu era posibil, mai ales la Iași”, a explicat cercetătoarea.

”Mama” Polidinului, o poveste uluitoare

Sylvia Hoişie s-a născut în 1927, la Câmpulung Moldovenesc. Născută într-o familie modestă, Sylvia şi sora ei mai mare au avut parte doar de câţiva ani liniştiţi. În oraşul natal a reuşit să termine doar primele două clase gimnaziale, căci legile antievreieşti ale legionarilor începeau să intre în vigoare. La şcoală, ea şi restul colegilor evrei erau trimişi în ultima bancă, la distanţă faţă de restul. Toţi erau strigaţi „jidani”. După doi ani a fost dată afară din şcoală.

A fost deportată în Rusia, împreună cu familia. În România s-au întors abia în 1944. Nu s-au dus în Câmpulung, căci nemţii încă nu părăsiseră oraşul, ci în Botoşani, unde se aflau bunicii. Odată ajunsă acasă, Sylvia a început să înveţe din nou. Nu îşi dorea să devină medic, dar a fost convinsă de sora ei mai mare să dea la Medicină, în Iaşi. A reuşit să intre din prima încercare, chiar dacă erau patru candidaţi pe loc. În 1952 a susţinut examenul de stat şi a fost repartizată de către Ministerul Sănătăţii la Institutul Cantacuzino.

În Capitală a lucrat o perioadă la Institutul de Igienă, iar abia în 1953 a ajuns la Institut care era condus de bacteriologul Petre Condrea, fost elev al celebrului microbiolog Ion Cantacuzino. „Aici era o secţie de producţie pentru vaccin antitetanic, care ulterior era trimis la Bucureşti, spre a fi finalizat. Tot în acea perioadă se iniţiaseră o serie de cercetări în epidemiologie şi aici am fost eu repartizată, la cercetări epidemiologice şi de laborator. Când ajungi în laborator îţi dai seama că trebuie să înveţi încă pe atâta ca să poţi să înţelegi ceea ce faci. Aşa şi eu am început să învăţ să fac medicină de laborator şi, mai ales, bacteriologie”.

Cum a fost inventat Polidinul

Ideea producerii de imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii a fost preluată din Occident. O echipă de medici foarte tineri, printre care şi Sylvia Hoişie, au lucrat timp de şase ani la realizarea Polidinului. „Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente româneşti. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franţa ca să-i aducem în România. Pe lângă microbii indigeni, în compoziţia produsului intrau bilă de bou, fenol, apă distilată şi clorură de sodiu, dar putem spune că şi fiola constituia tot un ingredient. Această cercetare a fost de durată, uneori istovitoare. Am obţinut preparatul prin 1962-1963 şi apoi am început munca de cercetare pe animale de laborator: şoarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucureşti aveau o tematică, noi de la Iaşi, o altă tematică de investigat. Aşa am reuşit să observăm că preparatul poate să oprească o infecţie, mai ales infecţiile tractului respirator superior”, a povestit Sylvia Hoişie.

În primăvara lui 1966, medicamentul a fost înregistrat şi la OSIM, dar asta nu înainte de a testa efectele adverse ale produsului. „L-am testat pe noi. Ne-am injectat şase zile la rând câte 2 ml de Polidin şi toate reacţiile au fost bune. Şi aşa am primit dreptul de a-l produce. După ce l-am produs a început adevărata cercetare: să vedem în ce afecţiuni este eficient, dacă nu produce la copii efecte adverse, dacă putea fi prescris şi femeilor însărcinate, dacă nu avea o acţiune toxică asupra fătului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunităţi, pentru a vedea dacă poate fi făcut anterior perioadelor de gripă, şi rezultatele au fost bune”, a povestit Sylvia Hoişie.


Încă un ministru are COVID-19. Internauții îl iau la mișto

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp

Parteneri