Prințesa Sofia Matilda, destin frânt. Cum a ajuns ținta bârfelor Curții Regale

Prințesa Sofia Matilda, destin frânt. Cum a ajuns ținta bârfelor Curții Regale
Prințesa Sofia Matilda a Regatului Unit s-a născut din uniunea regelui George al III-lea cu regina Charlotte de Mecklenburg-Sterlitz, într-o zi de 3 noiembrie, anul de grație 1777, la Londa, Casa Buckingham.

S-ar crede că o prințesă trăiește în puf și are la îndemână tot ce își dorește, dar oare în cazul Sofiei a fost așa?

După venirea pe lumea a prințesei Sofia, al doisprezecelea copil și a cincea fiică, suveranul Angliei a cerut Parlamentului să aprobe o lege care oferea fiecărui copil regal o alocație de 6.000 de lire sterline pe an, în momentul în care se căsătoreau sau după moartea lui. Sofia a crescut însă după regulile mamei ei, regina Charlotte, o femeie austeră și aspră, iar fiicele ei, prințese, purtau fără excepții rochii simple. Regele George era un tată autoritar, care a pus preț pe o educație bună, iar prințesele urmau un program intens de instruire: lecțiile de engleză, franceză, muzică, artă și geografie erau dublate de activități sportive, spectacole de teatru, arar mici distracții organizate pentru ele.

Debutul social al Sofiei a coincis cu debutul crizelor de demență ale regelui George

Sofia și-a făcut debutul social curtea regală, la recepția organizată cu ocazia zilei de naștere a tatălui ei, pe 4 iunie 1792, la 14 ani, și, potrivit biografului Christopher Hibbert, devenise o „fată încântătoare, drăguță, delicată și pasională”. Cam în acea perioadă, au debutat crizele de demență ale regelui George, iar lumea Sofiei s-a prăbușit. Regina Charlotte a hotărât atunci să își țină fiicele mai mici lângă ea și na înlăturat, sub diverse pretexte, pretendenții la mâna lor.

Relație incestuoasă și un copil din flori

În scurt timp, prințesele mai mici au ajuns să trăiască o viață monahală, regina le îngăduia doar predici religioase și să brodeze. Fetele s-au revoltat, au cerut ajutorul fratelui lor, George al IV-lea, dar în zadar. La un moment dat Sofia i-a scris Prințului de Wales: „Mă întreb de ce nu votați să ne puneți într-un sac și să ne înecați pe toate în Tamisa”.

Când George a devenit regent (1811), a încercat să își ajute surorile, dar mama lui a fost revoltată și s-a opus. Apoi, curtea s-a umplut de zvonuri și bârfe la adresa Sofiei, despre presupusa ei relație incestuoasă cu fratele ei, Ernest Augustus, Ducele de Cumberland, care mai târziu a devenit rege al Hanovrei. Cum însuși Prințul Regent își avertizase surorile să nu rămână singure în aceeași cameră cu ducele, pare că nu era foc fără fum la mijloc.

Lipsite de orice contact cu bărbați din afara casei regale, prințesele s-au apropiat de diverși curteni. Sofia a început o relație cu generalul-maior Thomas Garth, cu care a și făcut un copil crescut de general, un bărbat de treizeci și trei de ani mai în vârstă, despre care cronicarul Charles Greville avea să spună că este un „diavol bătrân și hidos”.

Îmbătrânind, Sofia a locuit la Palatul Kensington, ca mătușa favorită a Prințesei Charlotte de Wales, a fost furată de cel care îi administra averea și se spunea despre ea că este o bătrână „senilă, amețită și confuză”. La zece ani după ce a orbit, Sofia a murit, iar povestea care putea să fie s-a sfârșit fără să îi aducă de-a lungul vieții acea viață de prințesă la care o îndreptățise nașterea.