Simona Ionescu / Redactor Șef
Finalul spectacolului de luni seara de pe scena teatrului timișorean, a fost unul neașteptat, însăși actrița mărturisind că nu a mai simțit nevoia să facă așa ceva, și, prin urmare, până acum câteva ore, nu a mai făcut niciodată asta, în îndelunga-i carieră întinsă pe 63 de ani. Dorina Lazăr, care, odinioară, a fost pusă să aleagă o carieră în diplomație a oprit aplauzele ca să spună, în fața a peste 500 de oameni „Acum înțeleg!”. A dorit să își împărtășească revelația cu publicul.
Luni seara, în cadrul Sunlight Theatre, la Timișoara a fost prezentat spectacolul Teatrului Odeon din București, Neliniște, pus în scenă de Bobi Pricop, pe un text al lui Ivan Vîrîpaev. Sunlight Theatre este un festival de teatru și artele spectacolului, organizat de Fundația Culturală Artmedia, parte din Flight Festival.
În apartamentul ei din inima New York-ului, scriitoarea Ula Richter se pregătește să acorde un interviu important jurnalistului polonez Krzysztof Zieliński. Nominalizată la Premiile Nobel, Richter este o prezență discretă și rezervată, iar acest interviu promite să arunce lumina asupra unei părți mai puțin cunoscute a vieții sale.
Pentru Krzysztof, este o șansă unică de a-și lansa cariera în capitala media a lumii, iar pentru Ula, oportunitatea de a spune adevărul sau, poate, de a-și crea un alt mit personal. Din distribuția spectacolului au făcut parte Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Niko Becker, Alexandru Papadopol, Mihai Smarandache și Gabriel Pintilei.
La finalul reprezentației Teatrului Odeon, actrița Dorina Lazăr a oprit aplauzele primite la scenă deschisă. Peste 500 de oameni care o aplaudau ridicați în picioare au avut parte de un moment de maximă încărcătură, părtași la o confesiune în premieră. „Nu am mai făcut niciodată așa ceva”, a mărturisit Dorina Lazăr în debutul confesiunii sale. A avut o copilărie interesantă. Puțină lume știe că mama ei a fugit de acasă, cu ea. Toată viața a bântuit-o întrebarea: De ce? Seara trecută, a primit răspunsul și l-a spus celor ce o aplaudau.
„Sala aceasta este prima sală de teatru în care eu, un copil de opt ani, am intrat, venită de la Hunedoara. În 1945, mama mea, care era nefericită în căsnicia ei cu tatăl meu, a fugit de acasă, a venit la Timișoara, s-a angajat la CFR Timișoara și s-a înscris la Conservatorul din Timișoara, condus, atunci, de doamna Lili Bulandra. Și a devenit actriță. A fost în mai multe teatre.
Întâmplarea a făcut să fie la București (când) eu m-am dus să dau concurs la București. Și de-a lungul vieții am tot întrebat-o: De ce ai plecat de acasă? Și ea mi-a zis: Pentru tine. Și n-am înțeles niciodată. Și-acum, când mă apropii de sfârșit, înțeleg. Și vreau să aduc un omagiu sălii ăsteia și dumneavoastră”, a spus celebra actriță.
Născută în Hunedoara în 1940, Dorina Lazăr este actriță de film, radio, teatru, televiziune și voce. Numai filmografia ei numără zeci de titluri, care i-au adus nu doar Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”, ci și recunoașterea francezilor, prin Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler (Franța, 2012).
Dorina Lazăr a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, secția Actorie la clasa profesorului Ion Finteșteanu. A debutat în 1961 la Teatrul Regional București, iar din 1969 este actriță la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul Păcală al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără Angela merge mai departe (1982), Liceenii (1986), Balanța (1991) și Amen (2001).
În anul 1979 a primit premiul Leul de bronz la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul Cea mai bună actriță de film din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolul Angela din Angela merge mai departe (1981). Din 2003 până î 2017 (când a fost demisă fără explicații), a fost directoarea Teatrului Odeon. Mai recent, a apărut în distribuția serialului Lia, soția soțului meu, interpretând rolul Nuței Vornicu, ea fiind mama omorâtă de tată care apare în amintirea fraților Vornicu.
Celebra actriță a pus toată viața ei teatrul a fost pe primul loc. Inclusiv iubiții ei și apoi soțul ei au trebuit să accepte realitatea. Era o tânără studentă când i sa propus intrarea în diplomație și a refuzat în favoarea scenei.
„Au trebuit să accepte! Când eram în anul doi de facultate, mi s-a propus să mă mărit și să plec în diplomație. N-am vrut și bine am făcut! Și după aceea, peste o sută de ani, când m-am măritat și am avut și copil, am avut noroc că am trăit și cu soacră-mea. Ea, săraca, mi-a acoperit spatele și a avut grijă și de bărbatu-meu, și de copil. Știam sigur că pot să las biberoanele acolo și să mă duc la filmare. Întotdeauna mi s-a reproșat că iubesc mai mult teatrul decât familia. Și-acum, fata mea, care e femeie matură, îmi spune același lucru”, a declarat Dorina Lazăr pentru revista VIVA!.
În același interviu, actrița a povestit cum și-a cunoscut soțul. Îl numește și acum, deși e văduvă, „bărbatul perfect”. L-a întâlnit într-o vizită la niște prieteni. „În clipa aia l-am văzut și… m-am topit. Și așa am rămas”, a recunoscut celebra actriță, povestind despre cunoscutul jurnalist Mihai Mircea Lazăr, cel care a devenit soțul ei. Ea deja purta numele de Lazăr, el se numea tot așa. Nu putea fi o întâlnire întâmplătoare. Tatăl ei se născuse în comuna Gheorghe Lazăr. Iar peste ani, fiica lor a mers la liceul Lazăr din București.
Sursa foto: Facebook, Instagram
Sursa video: Andreea Sîrghie
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
