Nicu Covaci, amintiri cu mama pe care i-au ucis-o. „Cumpăra linguri de lemn pe care le rupea pe fundul meu”

Crescut doar de mamă până la vârsta de 11 ani, Nicu Covaci a avut o copilărie cu scântei, pe care muzicianul o povestește în amintirile scrise pe blogul său. În lipsa unui ajutor patern, croitoreasa Teatrului Național din Timișoara trebuia să își țină fiul năzdrăvan în frâu și apela la ce avea la îndemână. Deseori, la lingurile de lemn.

Tatăl lui Nicu Covaci a fost încarcerat ca deținut politic, iar acesta a ieșit din închisoare abia când el avea 11 ani. Tamara Stoian, mama lui Nicu covaci a făcut școala de croitorie, dar înainte să se angajeze la teatru, a lucrat o vreme ca funcționară la CFR iar după aceea la croitoria Teatrului National.

Când a început să profeseze croitoria, lua comenzi și acasă, ca să rotunjească veniturile familiei monoparentale. Nu i-a fost ușor. Cosea tot timpul acasă şi îşi făcuse nume în oraș. Nicu covaci relatează pe blogul său că „mânca bătaie” constant. Era singura metodă prin care mama sa îl mai tempera.

„Mama cumpăra un braț de linguri de lemn pe care le rupea de fundul meu”

„Cucoanele care voiau să aibă ceva ieşit din comun veneau la ea. Fiind ocupată cu cusutul nu prea avea timp de mine. Îmi trăgea câte o bătaie ca să mă ţină în frâu. Mamă, ce de bătaie am luat eu. Mă bătea de mă rupea. Mergea la piață odată pe săptămână şi cumpăra un braț de linguri de lemn pe care le rupea de fundul meu. Avea o viteză de reacție, o explozie, uluitoare. Făceam deja ceva karate şi îmi propuneam mereu să mă feresc înainte de a mă ajunge ea cu palma. Până la 16 ani nu am reușit”, își amintea Nicu Covaci.

Conștientă ce fiu năzdrăvan are, Tamara a pus-o în temă și pe învățătoarea băiatului, atunci când l-a dat la școală. „În prima zi de școală maica-mea i-a spus învățătoarei: Trozniţi-l. Dacă face prostii, trozniţi-l. Făceam boacăne peste boacăne. Fugeam de la şcoală, nu învăţam, săream gardul la cinematograf. De fapt, erau fleacuri”, a mai relatat fondatorul trupei Phoenix.

Nicu Covaci, copilărie cu scântei

Uneori, ca să îl pedepsească, pentru că nu mai știa ce să facă cu el, îl închidea în baie. Doar imaginați-vă scena: Nicu, un copil care era îngrozit de întuneric, închis în baie, urla ca apucatul. Țipa până apărea la ușă mătușa. Apoi femeile se certau, până ce „prizonierul” era eliberat.

A mâncat atâta bătaie, pe merit, după cum recunoaște, încât, de la un moment dat, nici nu mai reacționa. „(…) stăteam pur şi simplu şi mă uitam la ea. Atunci mă trăsnea şi mai tare. În ultima instanță avea dreptate; mă ştiam cu musca pe căciulă. O singură dată am ripostat pentru că nu mă știam vinovat. Cântam deja la Lola.

Mama a zis atunci: Eu te-am făcut, eu te omor, şi când am replicat, a ridicat călcătorul să mă lovească. Eu am parat cu un scaun şi şi-a paradit mâna. De atunci nu m-a mai lovit. Dar dacă nu o făcea, ajungeam cu siguranță la pușcărie. A spus: Din clipa asta nu-ţi mai dau nici de mâncare. Am mai rămas împreună o vreme şi după aceea s-a mutat la unchiul meu. Da, cred că şi de aceea s-a mutat”, a mai continuat povestea Nicu Covaci.

Tamara Stoian a fost ucisă cu 25 de lovituri de cuțit la începutul anilor 1990, de către doi bărbați din Mureș. După ce au comis fapta, au incendiat casa în care se afla mama lui Nicu Covaci. Poliția i-a prins abia după 6 ani, iar aceștia au fost condamnați la 18, respectiv 19 ani de detenție. Cât a trăit, Nicu Covaci a considerat că uciderea mamei a fost un act de răzbuncare ce îi era adresat.

Sursa foto: arhivă