Scriitoarea Aurora Cornu Cornea era internată de mai multe zile în spitalul Broca din Paris, după ce a fost confirmată cu COVID-19. Suferea și de alte boli, iar medicii, în ciuda eforturilor uriașe pentru a o salva, nu au reușit.

Nu se știe încă dacă trupul Aurorei Cornu va fi adus în țară și înmormântat în România, la Cornu, acolo unde scriitoarea ctitorise o mânăstire de maici. Este posibil ca dorința ei să fi fost să fie înhumată lângă soțul ei, Andrei Cornea, român născut în Franța.

Scriitoarea Aurora Cornu s-a stins. Dar în urma ei rămâne în istoria literaturii povestea ei de iubire cu Marin Preda, precum și ridicarea mânăstirii de la Cornu, pentru care a vândut averea moștenită de la părinți și de la ultimul soț.

Aurora Cornu aparţine generaţiei lui Nicolae Labiş, cu care a fost colegă. A fost prima soţie a lui Marin Preda, iar căsnicia lor s-a întins pe perioada anilor 1954 şi 1959. A fost o iubire mistuitoare, pasională și greu de înțeles cum s-a sfârșit. Scrisorile lui Marin Preda către Aurora Cornu au fost publicate la Editura Albatros, iar în ele găsit o lume a sentimentelor și trăirilor fascinantă.

Scrisorile lui Preda către fosta soție au fost publicate într-un volum intitulat ” Convorbirile dintre Aurora Cornu şi Eugen Simion despre Marin Preda”. În ultima scrisoare trimisă Aurorei , Preda scria : ” Acestea sunt rănile mele în viaţa cu tine şi dacă ai muri sau dacă m-ai părăsi (ceea ce ar fi totuna) ele, aşadar, nu s-ar mai vindeca şi aş fi un infirm…” .

 

Povestea de dragoste a început la malul mării

S-au cunoscut în 1952. Marin Preda avea 32 de ani, Aurora Cornu doar 20. El, tânăr prozator “cam singuratic și morocănos”, ea o tânără poetă, frumoasă și plină de personalitate.

S-au întâlnit pentru prima oară în cantina Uniunii Scriitorilor, în 1952, însă niciunul dintre ei nu se gândea că vor deveni, într-o zi, cei mai pătimași iubiți. Dimpotrivă, așa cum aveau să povestească, s-au ironizat reciproc și s-au ignorat. Doi ani mai târziu, aveau să se reîntâlnească în Eforie Sud, într-o vilă a Uniunii Scriitorilor. Atunci, în 1954, a început povestea de dragoste a “celui mai iubit dintre pământeni”.

Aurora ocupase camera care i se repartizase lui Marin Preda, însă i-a cedat-o acestuia: „Eu sunt rapidă când plec dintr-un loc, am început să-mi adun lucrurile și el ședea în pragul ușii și se uită fascinat la mine, de acolo i s-a tras, bănuiesc.”

În acea noapte, Marin Preda i-a scris prima scrisoare de dragoste

„Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopetă şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”.

A doua zi, Marin Preda avea să o ceară neoficial în căsătorie. A rugat-o să-i cumpere o limonadă. Ea a acceptat, gândindu-se că “poate n-are bani la el”. Și i-a spus, în glumă: “Uite-așa se compromite o femeie”. Iar el a răspuns prompt: “Dacă te-am compromis, te iau de nevastă”.

Un an mai târziu, în 1955, se căsătoreau.

Fericirea lor nu avea să dureze decât aproape 5 ani. Se iubeau în continuare, însă Aurora Cornu simțea că trebuie să plece, să își caute un alt loc. Mereu mărturisea că e un om care nu poate sta în același spațiu.

Cât a fost lângă Marin Preda a fost muza lui, i-a inspirat multe lucruri pe care le-a așezat apoi în celebrele sale romane. Dar, poate cel mai important, este alintul ce avea să se transpună în titlul ultimului său roman – Cel mai iubit dintre pământeni. Aurora îi spunea adesea: „Marine, tu ești cel mai iubit dintre pământeni”.

 Cele mai sublime săptămâni de despărțire

“Mă simțeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere… Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam.”

În vara anului 1959, chiar din cauza acestei iubirii puternice, Marin Preda și Aurora Cornu s-au despărțit. Ea a plecat la Sinaia, el s-a dus după ea. Potrivit spuselor Aurorei, au trăit “cele mai sublime săptămâni de despărțire pe care le putea visa”.

În anul 1965, Aurora pleca definitiv în Paris. S-a căsătorit acolo cu un om de televiziune, Aurel Cornea.

Marin Preda și Aurora s-au reîntâlnit cu puțin timp înainte de moartea scriitorului.

Povestea construirii unei mânăstiri de maici la Cornu

Aurora Cornu nu a uitat România și nu s-a izolat la Paris. După moartea soțului ei, Aurel Cornea, a venit des în țară, la Cornu, acolo unde locuiseră părinții ei.

A avut ideea ridicarii unui sfânt loc de închinăciune după ce a vizitat, în 2002, Locurile Sfinte, și a fost uimită de asemanarea lor cu plaiurile natale, a povestit într-un interviu. S-a gândit ca acestea vor fi binecuvântate dacă în zonă va fi ridicată o mânăstire de maici, în amintirea părinților ei și a celui de-a doilea soț.

„ Am vândut averea părinţilor, cea pe care o recuperasem. Ce puteam să fac cu banii aceia, ca să rămână totuşi în sat? M-am înşelat crezând că, timp de cinci ani, cât a durat construcţia, preţurile nu vor sări… Şi au sărit aşa de tare încât au înghiţit şi banii primiţi pe despăgubirile soţului meu pentru că a fost ostatic. Sunt profund religioasă chiar dacă nu foarte bisericoasă. Cum în satul meu au case şi Adrian Năstase şi rudele lui George Becali, s-a crezut că aceşti domni au fost o sursă de finanţare pentru biserică. Nici vorbă, sunt persoane respectabile, se şi ocupă de alte biserici, dar nu aş vrea ca eforturile mele să fie atribuite altcuiva. Mi s-a părut normal să fie scris pe zidurile bisericii că Aurora Cornu a făcut acest lăcaş în memoria părinţilor ei şi a fostului soţ… Poate este o dorinţă de glorie postumă, meritată bănuiesc, dar poate fi şi un model. Trebuie să amintesc că biserica, aşa cum arată acum, a fost inspirată de un desen al prietenului meu, pictorul Horia Damian”, a povestit în același interviu din 2011 Aurora Cornu.

În aprilie 2008, visul său se împlinise: biserica provizorie și chiliile erau gata, iar cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel au început viața mânăstirească câteva măicuțe și preotul.

Clădiri bântuite. Fantoma din Hotel Cișmigiu