Simona Ionescu / Redactor Șef
Este greu ca istoricii să facă un clasament al criminalilor în serie care au ucis acum aproape 100 de ani. Sunt puține informații. Însă, unul dintre cei mai odioși asasini din țara noastră este considerat Iancu Berilă. L-a prins celebrul comisar Eugen Alimănescu, rămas în istorie pentru realizările sale.
Iancu Berilă era o namilă de om. Se cunosc 20 de crime făptuite de el, din timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Arhivele vremii îl menționează că pe unul dintre cei mai sângeroși asasini din istoria recentă a României. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasă a feței. A reușit să terorizeze o țară întreagă în numai câțiva ani.
Victimele sale erau, în marea lor majoritate, brutari. Nu se știe încă de ce aceștia deveniseră țintele lui favorite. Pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel puțin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare dată același. Criminalul își studia potențialele victime, află unde acestea își țin banii și ataca noaptea.
Eugen Alimănescu, a rămas în istorie drept „Comisarul de fier”, pentru excelenta sa activitate. Era angajatul Prefecturii Capitalei, în calitate de comisar-șef la Brigada 4, care se ocupa de combaterea bandelor înarmate. A devenit renumit la conducerea brigăzii sale formate din 22 de tineri justițiari, aleși chiar de comisar și antrenați pentru a interveni în cele mai periculoase situații.
Alimănescu era recunoscut pentru faptul că nu lua „ostatici”, ci îi provoca pe bandiți să scoată pistolul pentru a-i putea lichida în legitimă apărare. Corupția atinsese cote inimaginabile. Unii dintre criminali erau eliberați prea repede, sub pretexte care mai de care mai ridicole.
În schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri, avocații, judecătorii, procurorii, medicii sau polițistii făceau scăpat aproape orice răufăcător. Soluția aleasă de Alimanescu a fost exterminarea crimei și a criminalilor.
Iancu Berilă a fost prins abia după ce a ucis 20 de persoane şi condamnat la muncă silnică. A reuşit să evadeze după o vreme şi a fost prins din nou, chiar când se pregătea să mai facă o nouă victimă.
Eugen Alimănescu a fost cel care l-a urmărit pe Iancu Berilă după de acesta evadase. Ucigaşul se angajase ucenic la un brutar în 1947, în apropierea oraşului Slatina, şi se pregătea să atace.
Poliţiştii l-au imobilizat noaptea, în timp ce dormea, şi l-au întemniţat din nou. Se spune că asupra lui a fost descoperit şi cuţitul cu care se pregătea să-l omoare pe brutarul care îl angajase. Berilă, care avea iniţial o condamnare pe viaţă la muncă silnică, a mai primit 100 de ani de muncă.
Încarcerat din nou, Berilă nu a mai evadat. Şi-a trăit restul zilelor în închisoare, muncind din greu şi a pierit în urma efortului depus la ocnă.
Numele lui Iancu Berilă a devenit zicală. „Ca Berilă”, desemnează acel individ care încearcă să îngrozească sau să braveze cu fapte demne de dispreț.
Puşcăriaşii care aveau pedepse mari obişnuiau să spună că fac închisoare „ca Berilă”. De la puşcărie, expresia a deviat la armată şi a fost folosită într-un timp de către cei care îşi efectuat stagiul militar: „bag armată ca Berilă”. Expresia a fost folosită în timp , iar astăzi, Berilă a devenit un simbol al muncii grele, întinse pe o perioadă lungă de timp. „Am tras la câmp ca Berilă”, „am învăţat ca Berilă”, „am stat la coadă ca Berilă” sunt numai câteva exemple.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
