Simona Ionescu / Redactor Șef
Mihail Sergheevici Gorbaciov a împlinit 90 de ani pe 4 martie și e mulțumit că schimbat în bine lumea. A pus capăt ”Războiului Rece”. A contribuit la destrămarea comunismului în Europa de Est, inclusiv în România condusă de Nicolae Ceaușescu.
Mihail Sergheevici Gorbaciov a împlinit 91 de ani, pe 2 martie. A fost unul dintre cei mai puternici oameni din lume în epoca noastră.
„Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre Perestroika, oponenții și criticii ei, a fost o perioada uimitoare. Am deschis un drum pe care se putea merge mai departe.
Am făcut ceea ce trebuia făcut: am dat oamenilor libertate, transparentță, pluralism politic, democrație. I-am făcut liberi!“, a spus Mihail Gorbaciov.
În primavara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, începea un proces de reformare a întregului sistem.
Ceea ce avea să devină cunoscut drept Perestroika („reconstrucție“) a durat doar șase ani, până în decembrie 1991, când Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte al URSS.
Efectele politicii lui au fost incredibile, provocând nu doar dezmembrarea URSS și prăbușirea regimului comunist în toată Europa de Est, ci și căderea Cortinei de Fier și reunificarea Germaniei.
De aceea, în Rusia, Gorbaciov este considerat de majoritatea populației drept principalul vinovat de disoluția URSS-ului și de pierderea statutului de superputere.
Însă, Occidentul i-a apreciat meritele: reducerea tensiunilor Războiului Rece, diminuarea arsenalului nuclear, inițierea retragerii trupelor sovietice din Afghanistan, neintervenția în afacerile interne ale țărilor din fostul blocul estic. În 1990, pentru toate aceste merite i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace, în 1990.
În martie 1985, Mihai Gorbaciov era ales secretar general al partidului communist din URSS. După destrămarea imperiului sovietic, Gorbaciov ajungea primul președinte democrat al Uniunii Sovietice.
Viața lui Mihail Gorbaciov a început într-un sat mic, în apropiere de Stavropol.
Provine dintr-o familie de țărani a cărei grijă era să producă culturi cât mai bogate pentru a putea să-și onoreze dările la stat.
În primii ani ai vieții sale a muncit pământul, dar era un copil pasionat de învățătură. Iar pentru că într-o vară a obținut împreună cu tatăl său o recoltă bogată, șefii partidului l-au premiat și, mai important decât atât, l-au observat.
Ani mai târziu viața lui Mihail Gorbaciov avea să se schimbe, atunci când a ajuns să se bucure de o recunoaștere națională importantă ca membru al partidului comunist, doctrina dominantă a fostei URSS.
În 1952 Mihail Gobaciov se înscrie în Partidul Comunist și începe studiile la Universitatea de stat din Moscova, de unde iese licențiat în drept, în 1955.
În timpul facultății o cunoaște pe Raisa Titorenko, colega sa de an, cu care se și căsătorește în anul III de facultate.
În martie 1985, Mihai Gorbaciov era ales secretar general al partidului, conducătorul in facto al țării. Iar după destrămarea imperiului sovietic, el ajungea primul președinte democrat al Uniunii Sovietice.
După moartea premierului sovietic, Iosif Stalin, URSS intra într-o perioadă de neliniști politice și intelectuale.
Pentru activiștii de partid tineri precum Gorbaciov, urma o perioadă de schimbări importante și provocări.
După absolvire Mihail Gorbaciov s-a întors la Stavropol în poziția de organizator al Komsomol (Liga tânără comunistă), unde a început o carieră de succes în administrația de partid. În 1961, a promovat ca prim secretar de partid, iar apoi șef al departamentului agricol din Stavropol.
Această poziție este cumva similară cu cea a guvernatorului SUA. Astfel a fost propulsat către Comitetul Central, unde a devenit membru și s-a bucurat de o recunoaștere națională.
În toată ascensiunea sa, Mihail Gorbaciov a fost susținut de Yuri Andropov, și el din regiunea Stavropol, dar și de Mihail Suslov, principalul ideolog al partidului.
În 1978, la cererea lui Leonid Brejnev (secretarul general al partidului sovietic) Gorbaciov a ajuns la Moscova, fiind numit secretar de partid.
În ciuda problemelor din agricultură, în acel moment, Gorbaciov și-a câștigat o reputație solidă ca politician energic și informat. Stilul său activist se opunea majorității liderilor îmbătrâniți de la Kremlin.
Ascensiunea politică a lui Yuri Andropov după moartea lui Leonid Brejnev, în ianuarie 1980, a întărit foarte mult poziția lui Gorbaciov. Ambii erau nerăbdători să lase în urmă practicile depășite și ineficiențele economiei fostei URSS.
În 1985 Mihail Gorbaciov a preluat puterea, moment în care a introdus un spirit proaspăt în prăfuitul Kremlin. Tânăr, plin de energie, căsătorit cu o femeie atractivă, stilată și educată, a reprezentat o nouă generație de leaderi sovietici.
Primul pas al lui Gorbaciov ca șef al partidului a fost menit să îmbunătățească productivitatea economică. A început o campanie energică împotriva ineficienței și a risipei, arătându-și fățiș intenția de „a-i scutura” pe toți muncitorii leneși și ineficienți.
La scurt timp după preluarea puterii, Gorbaciov și-a asumat rolul de om din popor, ieșind tot mai des în stradă, împărțindu-și opiniile și discutând cu oamenii.
Un alt obiectiv important în planul său a fost acela de a îmbunătăți relațiile cu SUA, reușind astfel să reducă cheltuielile cu apărarea, în favoarea celor pentru bunurile de consum.
Două alte probleme i-au adus mari dificultăți lui Gorbaciov. Prima era o problemă legată de naționalități, deoarece Uniunea Sovietică era formată din peste o sută de grupări etnice.
Multe dintre aceste grupuri au început să se angajeze într-o război deschis unul împotriva celuilalt și unele grupuri etnice, precum lituanienii și ucrainenii, au început să solicite independența.
A doua problemă era economia națională care se scufunda tot mai tare. Atât producția industrială, cât și cea agricolă erau în declin. Vechiul sistem, în care economia funcționa sub un control centralizat al guvernului, părea să nu mai dea rezultate.
În timp ce Gorbaciov se confrunta cu aceste probleme, un rival puternic începea să iasă la suprafață. Considerat odată aliat, Boris Elțîn devenea acum principalul susținător al reformei economice radicale a țării.
Elțîn a părăsit formal partidul comunist în 1990, lucru pe care Gorbaciov a refuzat să-l facă, fiind astfel ales președinte al Republicii Ruse în 1991.
În august 1991, un grup de conservatori ai Partidului Comunist l-au capturat pe în timp ce se afla în vacanță în Crimeea și astfel au acaparat puterea. Unii dintre acești oameni, erau indivizi pe care Gorbaciov îi pusese la putere pentru a crea un echilibru între forțele politice.
Când s-a întors la Moscova, era umbrit de popularitatea lui Elțîn. Până la finalul lui 1991, Uniunea Sovietică avea să se prăbușească. Ucraina și statele baltice și-au declarat independența.
Gorbaciov și-a dat demisia oficial din funcția politică, în ziua de Crăciun a anului 1991. În 1990, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Pe 30 august 2022 s-a stins din viață, pe un pat de spital.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
