Arheologii au descoperit cel mai mare observator astronomic din Egiptul Antic. Ce făceau primii astronomi

În urmă cu peste 2.500 de ani, clădirea constituia cel mai mare observator astronomic cunoscut în Egipt în secolul al VI-lea î.Hr., parte a ceea ce numim acum Templul Faraonilor din orașul Buto. Primii astronomi urmăreau mișcările stelelor și ale soarelui, un serviciu vital pentru viața egiptenilor antici.

În Egiptul antic s-au născut calendarul de 365 de zile și ziua de 24 de ore

Egiptenii au fost printre cei mai pricepuți astronomi din istoria antică, iar moștenirea lor are ecou până în zilele noastre, spun oamenii de știință. În Egiptul antic s-au născut calendarul de 365 de zile și ziua de 24 de ore.

Ei au cartografiat complet cerul nopții și au avut propriile constelații și zodiac, unele semne fiind recunoscute și astăzi. Observatorul astronomic recent descoperit demonstrează aceste abilități, deși s-au păstrat puține dovezi de-a lungul timpului.

Clădirea avea intrarea orientată în direcția unde răsărea soarele

Clădirea în sine, construită din cărămizi de lut, în formă de L susținută de piloni, cu intrarea orientată spre est, direcția răsăritului soarelui, se întindea pe o suprafață de 850 de metri pătrați.

În interior, arheologii de la Ministerul Egiptean al Turismului și Antichităților au găsit artefacte și accesorii asociate cu studiul cerului. Cel mai important obiect este un ceas de umbră, înclinat, conceput de vechii egipteni pentru a ține evidența timpului.

Aceste ceasuri erau un fel de cadran solar, care folosea mișcarea umbrei pe măsură ce Soarele se deplasa pe cer pentru a urmări timpul zilei, de la răsărit la apus. Ceasul este alcătuit dintr-un șir de plăci de calcar de 4,8 metri, pe care erau montate cinci blocuri plate de calcar, trei verticale și două orizontale.

Deși acum sunt uzate de vârstă, pe aceste blocuri ar fi fost cândva inscripționate linii pentru a urmări înclinarea variabilă a umbrei proiectate pe blocuri în funcție de mișcarea Soarelui.

Uneltele observatorului erau depozitate în cinci camere mai mici

De asemenea, a fost găsit un bloc de piatră mare într-o cameră circulară, cu două blocuri de piatră circulare, unul la nord și altul la vest. Acesta a fost folosit și pentru urmărirea înclinației Soarelui.

O serie de cinci camere mai mici au fost probabil folosite pentru depozitarea uneltelor observatorului. În timp ce patru camere mici din cărămidă de lut și o cameră din piatră par să fi fost folosite ca turn al observatorului.

De asemenea, a fost descoperită o sală mare, cu trei pereți acoperiți cu mortar galben pe care au fost pictate picturi murale. Acestea includeau o barcă rituală cu opt nișe și două vâsle în spate.

În partea din față a bărcii, arheologii au desenat capul lui Horus și ochiul Udjat, simboluri legate nu doar de Univers și cosmos, ci și de zeul Horus și zeița Wadjet, cele mai importante zeități din Buto.

Astronomii foloseau calendarul urmărirea inundațiilor anuale ale Nilului

În mijlocul acestei săli se află o platformă de piatră, pe care au fost găsite inscripții care reprezintă în principal scene astronomice de răsărit și apus de soare în timpul celor trei anotimpuri observate în Egiptul antic.

Artefactele din observator includ statui din bronz ale lui Osiris și Nemes, o statuie din teracotă a zeului Bes și o statuie din granit care datează din Dinastia a 26-a, sub conducerea faraonului Wahibre Psamtik I.

Această statuie îl înfățișează pe Osiris și este inscripționată pe numele preotului Psamtik-Seneb, conținând titlul de purtător al sigiliului regal.

Alte artefacte includ instrumente de măsurare, un colier din faianță, o statuie din faianță a zeului Ptah, simboluri religioase din faianță, artefacte din ceramică, capace de amfore din mortar și mese pentru ofrande.

Egiptenii antici foloseau calendarul lor complex pentru a marca trecerea timpului și pentru a determina datele ritualurilor religioase și politice, precum festivalurile și încoronările. De asemenea, era important pentru urmărirea inundațiilor anuale ale Nilului, agricultură și navigație.