Se scrie în sursele vremii că mulți bărbați s-au sinucis după ce au fost respinși de această prințesă considerată de o frumusețe rară. Au venit în fața ei cu gândul de a-i cuceri inima, dar ea nu a fost încântată de niciunul. E drept, că era chiar un copil în perioada în care se întâmpla asta, însă, conform cutumei, pețitul și aranjarea viitoarei căsătorii, se întâmpla din fragedă pruncie.
Când îi privești fotografiile, realizezi că noțiunea de frumusețe avea altă valoare decât cea cu care suntem noi obișnuiți.
Prințesa Zahra a Persiei (1884 – 1936) a rămas cunoscută în istorie drept Prințesa Qajar. Tatăl ei a fost Naser al-Din Shah Qajar (1848 – 1896) primul monarh modern al Persiei, cel dintâi care a făcut o vizită oficială în Europa. Chiar dacă pentru zilele noastre prințesa arată cel puțin ciudat, în epocă, în țara sa era considerată de o frumusețe fără margini. Prin urmare, prinții făceau coadă la palat ca să îi intre în grații, în speranța că îi vor cuceri inima și o vor primi-o de soție de la tatăl ei.
Bărbații s-au sinucis după ce au fost respinși de prințesă
Se spune că Prințesa Qajar era așa de frumoasă încât 13 pretendenți și-au pus capăt vieții când Zahra Khanom sau Taj al-Saltaneh, după cum era cunoscută ea, cu numele oficial, în timpul vieții, le-a respins avansurile.
După cum se vede în imaginile care au rămas în istorie, Prințesa Qajar are mai de grabă trăsături masculine, inclusiv o mustață evidentă, și umerii largi. Alături de postura ei îndesată, toate acestea erau considerate a fi trăsături extrem de atractive la o femeie în acea vreme în Persia (actualul Iran). În final, ea a fost căsătorită, fără voia ei, la vârsta de 13 ani, după o logodnă care a durat cinci ani.
Dincolo de aparențe, Prințesa Qajar era, de fapt, o persoană foarte interesantă. A fost o activistă pentru drepturile femeilor și împotriva sclaviei, pictoriță și scriitoare într-o perioadă în care aceste lucruri reprezentau un tabu pentru o femeie. De asemenea, a divorțat de soțul ei, fiind prima prințesă persană care a făcut acest lucru. De asemenea, ea a ales să nu poarte hijab și a îmbrăcat mereu haine occidentale.
Activistă pentru drepturile femeilor, s-a implicat în acțiuni conspirative
Divorțată și activistă, Prințesa Qajar și-a scris povestea vieții. Memoriile sale, scrise de mână, au rămas nepublicate timp de 60 de ani de la moartea ei și se află în prezent în arhivele Bibliotecii Naționale a Iranului.
În memoriile sale, ea descrie creșterea ei în haremul regal, folosind detalierea regulilor privind existența sclavilor negri, pentru a critica dinastia Qajar și limitările cu care se confruntau femeile persane. Ea descrie cum a înțeles complotul care a dus la asasinarea tatălui ei în 1896.
Cum arătam, prințesa a fost căsătorită la vârsta de 13 ani cu Sardar Hassan Shojah al-Saltaneh. Acesta era un aristocrat, fiu al ministrului apărării Shojah al-Saltaneh. Cei doi au avut împreună patru copii. Însă prințesa a decis să se separe de soțul ei, încălcând un alt tabu ale societății persane din secolul trecut.
În aceleași memorii, ea a detaliat cât de mult a durut-o logodna ei la vârsta de opt ani și daunele din căsătoriile aranjate. Totodată a adus argumente împotriva purtării hijabului, considerând voalul dăunător vieții de familie și societății persane în general. Relatarea include, de asemenea, durerea pricinuită de relațiile extraconjugale, dar și alte aspecte dureroase ale vieții lor intime.
Mare feministă, Prințesa Qajar a fost membru fondator al grupului subteran pentru drepturile femeilor din Iran, Asociația pentru Libertatea Femeii, care a cerut drepturi egale pentru femei în jurul anului 1910. Ea a organizat și a participat în secret la întâlniri conspirative pentru drepturile femeilor, spunându-le copiilor și nepoților săi că participă la sesiuni religioase. Totodată, Prințesa Qajar a condus un marș pentru drepturile femeilor în Parlament și a fost o susținătoare avidă a revoluției constituționale din Iran.
Sursa foto: Instagram, Monovisions
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook