Istoria tortului de la nuntă. În România se păstrează tradiții din Imperiul Roman

Istoria tortului de la nuntă datează încă de pe timpul Imperiului Roman. E simplu de imaginat că în vremea aceea torturile nu arătau la fel cu cele de azi, și multe rețete nu fuseseră încă inventate. Însă, de-a lungul mileniilor, acest desert a fost pus în centrul a numeroase obeceiuri și tradiții. Unele au trecut testul timpului. Cum este, bunăoară „ruperea turtei miresei” care se practică și azi în mai multe zone din România.

Istoria tortului de nuntă începe în Imperiul Roman

În Imperiul Roman mirele trebuia să mănânce în ziua nunții dintr-o bucată de pâine din orz, special preparată pentru acea ocazie și să rupă restul turtei deasupra capului miresei. Acest lucru reprezenta încheierea perioadei de feciorie a fetei și faptul că, din acel moment, ea devenea supusă soțului ei.

Odată cu restul societății, gastronomia a evoluta, iar turtele romane de nuntă s-au sofisticat și ele. A devenit mai puțin practic ca prăjiturile să fie rupte deasupra capului miresei. În principiu, tradiția a dispărut în multe locuri. Totuși, în nordul Scoției încă se mai păstra în secolul al XIX-lea. S-au luat însă anumite măsuri, pentru a păstra intactă ținuta frumoasă a miresei. Prietenii miresei îi puneau acesteia un șervet alb pe cap, iar apoi rasturnau un coș de pâine asupra ei.

Tradiția din Imperiul Roman, păstrată încă în România

Cum spuneam, această tradiție se păstrează și azi, mai ales în zonele de sud ale României. în timpul petrecerii de nuntă există un moment bine definit când „se rupe turta”, deasupra capului miresei și se crede că fetele care vor mânca bucățele din aceasta, își vor întâlni în scurt timp pretendenții.

Primul tort în straturi avea magiun de prune

Conform A1.ro, în Anglia medievală, torturile erau produse de patiserie de tipul pâinilor. Acestea nu conțineau zahăr. Există povești în legătură cu obiceiul de a le oferi mirilor o grămăjoara de checuri mici și dulci. Cuplul trebuia să încerce să se sărute deasupra acestora și, dacă reușeau, se credea că vor avea mulți copii.

Tortul miresei, de fapt o tartă, a devenit foarte popular la mijlocul secolului al XVII-lea și până în secolul al XIX-lea. Rețeta populară, presupunea o pâine dulce umplută cu carne tocată de porc sau cu carne de berbec. În interior se ascundea un inel de sticlă.

Se spunea că cea care care găsea inelul era următoarea viitoare mireasă. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, torturile cu straturi au înlocuit treptat tarta miresei. Primele erau cu un singur strat de cremă, în general magiun de prune. La scurt timp a apărut și varianta în mai multe straturi pe care o cunoaștem astăzi și care s-a sofisticat în timp.

Torturile de nuntă butaforie

În prezent tortul miresei a devenit piesa principală de pe masa unei nunți . există adevărați designeri de torturi de nuntă, capabil să realizeze prăjituri sofisticate de dimensiuni impresionante. Apetența românilor pentru torturi de nuntă de dimensiuni foarte mari a generat un trend aparte.

La foarte multe petreceri tortul miresei ajuns să măsoare chiar și 1 m înălțime, fiind în mare parte butaforie, și având doar un vârf, un tort propriu-zis, din care mirii taie, conform tradiției, ținând împreună mânerul cuțitului, prima felie. După ce momentul este bifat, ospătari aduc din bucătărie felii de tort realizat după aceeași rețetă, pentru toți invitații.

Sursa foto: Instagram, weddingservices.eclectic-choice.co.uk

Înghețată sau gelato. Două ispite dulci pe timp de caniculă. Care desert e mai sănătos