Simona Ionescu / Redactor Șef
Accidentul aviatic din 1972 din Anzi nu va fi uitat de oamenii care au reușit să supraviețuiască, în ciuda tuturor problemelor grele prin care au trecut. Mărturiile lor sunt terifiante.
Accidentul aviatic notoriu, petrecut în 1972 în Anzi, a fost sursa de inspirație pentru dramă de aventură de pe Netflix, „Societatea zăpezii”. Dezastrul a avut loc la 13 octombrie 1972, când zborul 571 al Forțelor Aeriene Uruguayene, care transporta o echipă de rugby din Montevideo, Uruguay, la Santiago, Chile, s-a prăbușit în munții Anzi, smulgând aripile și coada avionului.
29 dintre cei 45 de pasageri ai avionului au murit, dar nu imediat: 33 au supraviețuit prăbușirii inițiale. Dintre aceștia, doar 16 au îndurat temperaturile de îngheț chinuitoare din zonă, rănile și o avalanșă. Supraviețuitorii au fost nevoiți în cele din urmă să mănânce carnea celor morți dintre ei pentru a rămâne în viață în cele 72 de zile chinuitoare până când o echipă de salvare a ajuns la ei.
Fiecare dintre cei 16 supraviețuitori a contribuit cu mărturii la cartea lui Pablo Vierci, „Societatea zăpezii”, care a inspirat filmul. Unul dintre pasageri, Dr. Roberto Canessa, și-a împărtășit, de asemenea, amintirile despre accident cu reporterul Tom Llamas de la NBC News în noiembrie 2023.
„Am crezut că o să mor”, și-a amintit Canessa, care avea doar 19 ani în momentul accidentului. Medicul a declarat că vizionarea filmului „Societatea zăpezii” a fost dificilă, întrucât, spre deosebire de relatările anterioare ale poveștii, Netflix a reușit să respecte detaliile sumbre ale evenimentului, călătorind chiar și la locul real al accidentului pentru a filma.
Actorii și membrii echipei de filmare au instalat o tabără în munți, suportând aceleași temperaturi scăzute ca și Canessa și colegii săi supraviețuitori. „M-am cufundat din nou în acel loc. M-am întors la fuselaj”, a spus Canessa despre vizionarea filmului.
În timpul interviului, Canessa și-a amintit momentul în care el și ceilalți supraviețuitori și-au dat seama că viața lor depindea de faptul că trebuiau să își mănânce coechipierii morți și alte persoane care au pierit în accident. „M-am gândit că, dacă voi muri, mă voi mândri că trupul meu va fi folosit pentru altcineva”, și-a amintit el că s-a gândit la acel moment.
Canessa și coechipierul Nando Parrado au ieșit în cele din urmă pe jos din lanțul muntos pentru a găsi ajutor. Supraviețuitorii au fost în cele din urmă salvați pe 22 decembrie 1972. După accident, Canessa, pe atunci student la medicină, a devenit un cardiolog pediatru renumit. El recunoaște că, deși ceea ce s-a întâmplat cu pasagerii și membrii echipajului zborului 571 a fost o tragedie, l-a învățat, de asemenea, „despre cum să evite dificultățile în viață și să aibă încredere în tine însuși”.
„Trebuia să mâncăm și asta era tot. Carnea avea proteine și grăsimi, de care aveam nevoie, ca și carnea de vită. Eram, de asemenea, obișnuit cu procedurile medicale, așa că mi-a fost mai ușor să fac prima tăietură. Dar decizia de a o accepta intelectual este doar un pas. Următorul pas este să o faci efectiv. Și asta a fost foarte greu. Gura nu vrea să se deschidă pentru că te simți atât de mizerabil și de trist în legătură cu ceea ce trebuie să faci.
Principala mea problemă era că le invadam intimitatea prietenilor mei care muriseră: le încălcam demnitatea. Dar apoi m-am gândit că, dacă aș muri, m-aș simți mândru că trupul meu ar putea fi folosit de alții pentru a supraviețui. Simțeam că am împărțit o parte din prietenii mei nu doar din punct de vedere material, ci și spiritual, pentru că voința lor de a trăi ne-a fost transmisă prin carnea lor.
Am făcut un pact conform căruia, dacă am muri, am fi fericiți să ne punem trupurile în slujba celorlalți membri ai echipei”, a spus medicul pentru National Geographic în anul 2016. La slujba de înmormântare a participat un preot chilian. Familiilor celor decedați nu le-a fost permis să asiste. Ar fi fost mult prea greu, ținând cont de eveniment…
Dintre cei 16 supraviețuitori, 14 sunt încă în viață. José Luis „Coche” Inciarte a murit în 2023 de cancer, potrivit AFP, la fel ca și Javier Methol în 2015. Sergio Catalan, ciobanul care i-a întâlnit pe Fernando Parrado și Roberto Canessa după cele 10 zile de drumeție prin Anzi de la locul accidentului, a murit în 2020, la vârsta de 91 de ani.
În timp ce unii au preferat să nu-și amintească, mulți dintre supraviețuitori au continuat să scrie despre experiențele lor și să devină vorbitori motivaționali. Canessa, în vârstă de 19 ani în momentul prăbușirii și acum în vârstă de 70 de ani, a scris: „Trebuia să supraviețuiesc”. Parrado a devenit un vorbitor motivațional și a scris cartea „Miracle of the Andes”, iar Carlitos Páez volumul „După a zecea zi”. La rândul său, Inciarte a scris cartea de memorii „Memorii din Anzi”.
Cartea lui Vierci oferă informații actualizate despre toți supraviețuitorii, inclusiv despre Eduardo Stauch, care a devenit arhitect și proprietar al „uneia dintre cele mai reputate firme de arhitectură din Uruguay”, conform cărții lui Vierci. Dar și despre Pancho Delgado, care și-a deschis un cabinet de avocatură.
Gustavo Zerbino a devenit director și director executiv al Federației uruguayene de rugby, conform cărții, și a lucrat în domeniul farmaceutic. Tintín Vizintín a rămas, de asemenea, implicat în rugby și a devenit președintele Federației Uruguayene de Rugby.
Potrivit cărții „Societatea Zăpezii”, pe care s-a bazat filmul, supraviețuitorii se reunesc în fiecare an pe 22 decembrie, prima zi a salvării, pentru a „ține un ritual de comemorare”. „Toți se reunesc cu toate familiile lor. În acest fel, i-au văzut pe toți copiii prietenilor lor așa cum s-au născut, alături de ai lor… acum, majoritatea copiilor lor au între 18 și 26 de ani, exact vârsta pe care o aveau pe munte.
Ei le amintesc de ei înșiși”, se arată în carte. Canessa, potrivit cărții, a construit un salon în casa sa în speranța că acesta ar putea fi un „loc de întâlnire pentru grup”. Mulți dintre ei s-au adunat pentru a viziona o proiecție timpurie aranjată de Netflix a filmului „Societatea zăpezilor”, potrivit lui Llamas. Când filmul s-a terminat, bărbații au izbucnit în aplauze furtunoase. Apoi, s-au îmbrățișat unii pe alții și au plâns.
Sursă foto: www.today.com
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
