Considerat un expert în artă și mobilier regal de secol al XVIII-lea, francezul a ajuns să facă o avere fabuloasă, încasând milioane de euro, de la pasionați și instituiții de renume mondial, cum ar fi Palatul Versailles. El vindea scaune și piese de mobilier vechi de sute de ani. Dar mai ales scaune. Numai că toate piesele erau false. Până s-au prins francezii că au expus falsuri la Palatul Versailles au trecut ani.
Dacă ați vizitat Palatul Versailles la începutul anilor 2000, e posibil să fi fost muți de admirație în fața unor scaune de epocă false. E incredibil, dar adevărat, escrocheria mileniului s-a produs la Palatul Versailles și a fost dejucată după mulți ani. Alte scaune false au ajuns la emirul Quatarului, dar în vizită la palatul acestuia nu mergem. Francezilor le-au trebuit ani buni până să realizeze că au cheltuit o avere pe falsuri, și mai ales că s-au făcut de râsul lumii, expunându-le.
Scandalul a ieșit la iveală în 2016, iar Pallot a făcut patru luni de închisoare. Eliberat, a revenit pe piață și a oferit consultanță ca expert. Anchetatorii au stabilit că Palatul Versailles a fost principala victima a escrocheriei lui Pallot. O comisie specială a guvernului care a verificat toate protocoalele de achiziții între 2008 și 2012, a stabilit că palatul a cheltuit peste 2,7 milioane de euro pe falsuri.
Escrocheria mileniului a fost dejucată după ani de zile
Escrocul francez erijat în expert de artă colabora cu un tâmplar îndemânatic pentru a realiza scaune de epoca realiste pe care apoi le vindea la „justa valoare”, adică cu milioane de euro. A fost nevoie de o anchetă ce s-a întins pe 7 ani, pentru ca Bill Pallot să fie prins. Acum el este în arest la domiciliu și așteaptă să fie judecat. El este acuzat de fraudă și vânzare de falsuri. Lista victimelor sale e lungă, iar pe aceasta se regăsesc instituții prestigioase din Franța, printre care si Palatul de la Versailles, unul dintre cele mai importante si vizitate obiective turistice din lume.
Escrocul Bill Pallot a profitat de lipsa de profesionalism a colecționarilor și a vândut falsuri cu milioane de euro ( Sursa foto: Instagram)
După șapte ani de investigații și anchete, cazul sau a fost făcut public. Concret, Pallot, supranumit „Père La Chaise” ( n.r. trad. – tatăl scaunului), o aluzie la celebrul cimitir parizian Père Lachaise, a vândut între 2008 și 2015, încasând milioane de euro, zeci de scaune aurite în stil Louis al XV-lea, dintre care o parte au fost cumpărate de Palatul de la Versailles, iar altele de Hamad al Thani, fostul emir al Qatarului, scrie Urban.ro.
A dus falsuri la Versailles și a încasat milioane
Ajuns în fața unui tribunal parizian, acesta și-a recunoscut fapta. El a susținut inițial că totul ar fi pornit dintr-o glumă, vrând să se convingă dacă specialiștii pot fi păcăliți. Conștient că fără o poveste în spate nu își va vinde prea repede marfa, escrocul le spunea clienților că scaunele pe care le avea au decorat saloanele Contesei du Barry, amanta favorită a regelui Ludovic al XV-lea. O altă poveste era că unele scaune ar fi aparținut Mariei Antoaneta, ultima regina a Franței.
Pallot le spunea clienților că scaunele au decorat saloanele Contesei du Barry sau ale Mariei Antoaneta, ultima regina a Franței (Sursa foto: Urban.ro)
Prin urmare a apelat la Bruno Desnoues, tâmplarul care se ocupa de proiectele de restaurare ale mobilierului din Palatul Versailles. Dându-și seama că nimeni nu se prinde de falsuri, cei doi au continuat. De altfel și tâmplarul a recunoscut că a profitat de pe urma excrocheriei, încasând și el o parte consistentă din bani. Ca atare și el va fi trimis în judecată sub aceleași capete de acuzare ca și Pallot.
În procesul lui Pallot e implicat și un celebru anticar parizian, Laurent Kraemer, care a vândut 2 scaune false cu 2 milioane de euro către Prințul Hamad al Thani. Ca să scape, și-a asumat „neglijența” și a returnat banii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
