Povestea Lordului Byron care a scandalizat Londra secolului al XIX-lea. Marele poet a sedus deopotrivă femei și bărbați

Lordul Byron (1788 – 1824), pe numele său George Gordon Noel Byron, al VI-lea Lord Byron, a scandalizat Londra secolului al XIX-lea. A sedus deopotrivă femei și bărbați și a rămas în istoria literaturii drept unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi. Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold și Don Juan.

Farmecul, frumusețea fizică și notorietatea lui Byron erau armele lui secrete cu care seducea, fără efort orice femeie sau bărbat atractiv pe care i-a întâlnit, de la aristocrați căsătoriți la fete inocente. În doar trei ani, el a susținut că s-a culcat cu 200 de persoane și a făcut adesea aluzie la aventurile sale sexuale în poeziile sale. Într-o nouă biografie care marchează 200 de ani de la moartea sa, profesorul american Andrew Stauffer sugerează că Byron a inventat chiar confesionalul „spune totul” (n.r. – tell all) – folosit acum de celebrități moderne, arată Daily Mail.

Relație la vedere cu o aristocrată căsătorită

Ce l-a făcut pe Byron atât de „nebun, rău și periculos de știut”, așa cum l-a descris Lady Caroline Lamb cu care poetul a avut o relație scandaloasă timp de trei luni? Deși Lady Lamb era căsătorită, nu a existat nici de partea ei, și cu atât mai puțin din partea poetului, dorința de a-și ascunde relația. Din contra, au  trăit-o la vedere.

Relația lor a fost subiectul de discuție al orașului, scandalizând Londra secolului al XIX-lea. Timp de luni de zile nu au făcut nicio încercare de a-și ascunde pasiunea unul pentru celălalt, etalându-și aventura în teatrele, balurile și saloanele de desen unde se aduna înalta societate.

Când, Lady Lamb a simțit că iubitul ei s-a săturat de ea, a decis o strategie îndrăzneață pentru a încerca să-l atragă din nou. Ea i-a trimis lui Byron un medalion de aur în care a pus o șuviță din părul ei pubian, împreună cu un bilet pe care scria: „Voi îngenunchea și va trebui să fiu smulsă dintre picioarele tale înainte să renunț”, semnându-se „antilopa ta sălbatică”.

Născut diform și abuzat de bonă

George Gordon Byron s-a născut în ianuarie 1788, într-o locuință închiriată în West End, în Londra. Mama sa, o scoțiană, Catherine, moștenitoarea unei moșii din Abedeenshire, se îndrăgostise, ca o eroină dintr-un roman al lui Jane Austen, de un bărbat îndrăzneț, mai arată sursa citată.

John „Mad Jack” Byron, care era în căutarea unei aristocrate cu care să se căsătorească, nu a avut probleme să cheltuie rapid averea soției. I-au trebuit doar câțiva ani, înainte de a muri în Franța în 1791. Byron va comenta mai târziu că tatăl său „părea născut pentru propria ruină și pentru cea a celuilalt sex”. Suplimentar la necazurile mamei sale, micul Byron a venit pe lume cu piciorul drept deformat.

În ciuda diferitelor bretele și cizme dureroase pe care a fost obligat să le poarte, piciorul strâmb nu a putut fi reparat niciodată. La vârsta de zece ani, Byron a moștenit în mod neașteptat titlul și moșiile unchiului său, devenind al șaselea Lord Byron de Rochdale.

Comportamentul sexual deviant al Lordului Byron a provenit, probabil, din abuzul sexual pe care l-a suferit în copilărie din partea dădacei sale, May Gray. Acesta a început când băiatul avea nouă ani și a continuat timp de doi ani, până când May a fost descoperită și concediată. Când nu îl viola, May Gray îi supraveghea studiile biblice și îl bătea dacă se purta urât. Având în vedere toate acestea, nu este de mirare că Byron a crescut fără să înțeleagă limitele.

Prima relație cu un bărbat, printre multe altele cu femei

În timp ce era student la Cambridge, Byron s-a angajat într-o poveste de dragoste impetuoasă cu un tânăr, descriind-o ca fiind „violentă, deși pură; dragoste și pasiune”. Deopotrivă, se iubea și cu mai multe femei, în aceeași perioadă. „Sunt îngropat într-un abis al senzualității”, îi scria unui prieten. După universitate, Byron a călătorit în Grecia, țară pe care a ajuns să o iubească cu pasiune.

Deși a scris una dintre cele mai faimoase poezii ale sale, Fecioara din Atena, despre o frumoasă fată de 12 ani pe care a întâlnit-o acolo, el a fost în mare parte prins în  aventuri homosexuale, inclusiv una cu un tânăr chipeș „cu bucle ambroziace atârnând pe spatele său amabil”.

Succesul literar l-a propulsat în saloanele aristocraților

Prima parte a poemului narativ al lui Byron, Pelerinajul lui Childe Harold, a fost publicată la vârsta de 24 de ani. Reflecțiile unui tânăr nobil obosit de lume care călătorește prin Marea Mediterană, deziluzionat de viața sa în căutarea plăcerilor, a reușit în mod strălucit să surprindă starea predominantă de nemulțumire și melancolie. Byron, care se simțise întotdeauna un străin, s-a trezit brusc invitat în toate cele mai mari case.

Ducesa de Devonshire a remarcat că poezia sa era pe fiecare masă și că era „curtat, vizitat, flatat și lăudat ori de câte ori apărea”. Bucurându-se de atenția înaltei societăți, Byron s-a implicat curând în aventuri scandaloase cu două femei căsătorite. Prima a fost cu Lady Caroline Lamb. Relația lor a fost plină de certuri violente, multe purtate în public. Când Byron a umilit-o la o petrecere, ea și-a tăiat în mod deliberat palma deschisă în fața oaspeților adunați.

Inițial, Byron a fost la fel de îndrăgostit de ea, chiar dacă se culca cu alte câteva femei în același timp. Când Caroline a refuzat să jure că îl iubește mai mult decât pe soțul ei, el a explodat: „Dumnezeule, vei plăti pentru asta. Voi sfâșia acea inimă mică și încăpățânată”.  Dar ardoarea lui s-a răcit în câteva luni, iar Caroline s-a răzbunat încercând să-l înjunghie.

Lordul Byron a scandalizat Londra secolului al XIX-lea

O încurcătură și mai complicată și periculoasă a fost aventura lui Byron cu sora sa vitregă, Augusta Leigh, fiica tatălui său din prima căsătorie. Augusta era cu cinci ani mai mare și mamă a trei copii. Byron a iubit firea ei blândă, dar a fost, de asemenea, încântat de natura șocant de ilicită a relației lor, care a alimentat scrierile sale.

Ghiaurul, poemul pe care îl scria la acea vreme, era plin de referințe abia deghizate la aventura lor incestuoasă. Apoi, obosit de toate bârfele societății despre el și luptându-se cu atracția sa față de bărbați, Byron a decis că răspunsul la toate problemele sale era să se căsătorească. Mireasa aleasă a fost Annabella Milbanke, o tânără educată, matematician talentat. Byron a numit-o în glumă „Prințesa paralelogramelor”. „Nu am văzut niciodată o femeie pe care să o stimez atât de mult”, a spus el.

A cerut-o în căsătorie în 1812, dar Annabella l-a refuzat în mod rezonabil. Doi ani mai târziu, ea l-a acceptat. În timp ce continua să o curteze, el intenționa să fugă cu sora sa vitregă. Cert este că în anul căsătoriei lui cu Annabella, Augusta a născut o fiică, Elizabeth Medora, despre care se crede că ar fi fost rodul iubirii ei incestuoase cu fratele vitreg.

Fiica legitimă, „primul programator din lume”

Annabella a intrat, prin căsătorite, într-un triunghi conjugal, în care deseori apărea sora vitregă a soțului ei, momente în care era respinsă de acesta și umilită. Alteori, el s-a lăudat Annabellei cu „adulterele și indecențele sale cu femei libere”, oferind bijuterii amantelor sale și oferindu-i soției sale o listă a cadourilor. Când

Annabella a rămas însărcinată și, pe măsură ce nașterea copilului se apropia, servitorii îngroziți au ținut-o închisă în camera ei pentru propria ei siguranță, refuzând să-l lase pe Byron singur cu ea. Adesea drogat cu laudanum și coniac, el umbla prin casa spărgând mobilă, cerând sex cu soția sa, trăgând cu pistoalele și amenințând cu sinuciderea. În mijlocul acestei frământări, Annabella a născut un copil sănătos, Ada. „Copilul iubirii – deși născut în amărăciune / Și hrănit în convulsii”, a scris Byron în a doua parte a poemului Pelerinajul lui Childe Harold.

O lună mai târziu, Annabella l-a părăsit definitiv pe Byron, luând copilul cu ea. În mod uimitor, Byron a fost șocat de plecarea ei și a implorat-o să se întoarcă, dar ea a refuzat, deși încă îl iubea. Nu l-a mai revăzut niciodată. Fiica lor, Ada Lovelace, care a moștenit talentul matematic al mamei sale, e cunoscută pentru  munca ei la calculatorul mecanic al lui Charles Babbage, motorul analitic, fiind, adesea, menționată ca „primul programator din lume”.

Mary Shelley a scris Frankenstein la inițiativa lui Byron

Pe măsură ce poveștile despre abuzul, nebunia, incestul și aventurile homosexuale ale lui Byron s-au răspândit, opinia publică s-a întors împotriva lui, după plecarea Annabellei.  Byron a decis că singura sa opțiune era să părăsească Anglia.

Prietenii săi au văzut o altă latură a lui Byron; cea a unui om convivial și plin de spirit, adesea spiritual și jucăuș. În timpul unei călătorii în Elveția în iulie 1816, s-a întâlnit cu poetul Percy Bysshe Shelley, cu viitoarea sa soție Mary Godwin și cu sora vitregă a lui Mary, Claire Clairmont. Sugestia lui Byron că „fiecare dintre noi va scrie o poveste cu fantome” a fost impulsul pentru Mary Shelley să scrie Frankenstein, romanul considerat prima lucrare științifico-fantastică și o parabolă puternică despre pericolele jocului de-a Dumnezeu.

A treia fiică, trimisă la mănăstire

Claire a fost cea care și l-a dorit pe poet și i-a scris. Cu toată indiferența unui star rock urmărit de fane, scrie autorul cărții citat de Daily Mail, el i-a scris unui prieten: „Nu am iubit-o niciodată și nici nu m-am prefăcut că o iubesc – dar un bărbat este bărbat – și dacă o fată de 18 ani vine la tine la orice oră – nu există decât o singură cale”. Claire a rămas rapid însărcinată și, știind că Byron va merge la Geneva, a fost hotărâtă să-l urmeze.

În timp ce Byron o ținea pe nefericita Claire la distanță, în cele din urmă Shelley a intermediat un acord: ea se va întoarce în Anglia, va naște copilul în secret, iar Byron va adopta copilul, permițându-i lui Claire dreptul de vizită. Fiica Allegra, s-a născut în 1817. Cu un an mai devreme, Byron a sosit la Veneția, unde a savurat aerul de decadență și numărul de femei disponibile. Astfel că și și-a organizat viața acolo în jurul preocupărilor sale sexuale.

În mai 1818, Byron a preluat-o pe Allegra, fiica sa cu Claire Clairmont. Având în vedere stilul de viață al lui Byron la Veneția, total nepotrivit pentru creșterea unui copil, ea a fost ținută mai multe pe la alte familii. Când avea numai patru ani, Byron a dat-o la o școală mănăstirească împotriva dorinței mamei sale. Allegra l-a implorat pe „dragul ei tată” să o viziteze, dar el nu a făcut-o niciodată. În aprilie 1822 a murit de febră tifoidă.

Lordul Byron, adevărat turist sexual la Veneția

Anii petrecuți de  Byron la Veneția sunt, pentru ochii moderni, comportament tipic unui turist sexual. Celebrul poet i-a spus unui prieten că primii trei ani petrecuți acolo au semănat cu o orgie non-stop, cu „mai multe femei decât pot număra sau povesti”. El a estimat numărul femeilor cu care s-a culcat la 200, din toate clasele sociale. Această perioadă de activitate sexuală frenetică a fost inspirația pentru capodopera sa neterminată, poemul epic Don Juan.

Una dintre amantele de cursă lungă ale lui Byron a fost Margarita Cogni, soția analfabetă a unui brutar venețian. Ea știa despre toate celelalte femei ale lui, declarând: „Poate că are cinci sute – dar se va întoarce întotdeauna la mine”.Înaltă și întunecată, cu o figură izbitoare și „ochi negri foarte fini”, Margarita intra în locuința lui  Byron ori de câte ori avea chef, iar dacă o altă femeie era cu el, pur și simplu o scotea afară.

Era, spunea Byron, „sălbatică ca o vrăjitoare și aprigă ca un demon”. Aventura lor a continuat timp de doi ani, apoi, când poetul s-a săturat  de impetuozitate amantei, povestea a fost încheiată, deloc elegant.

Singura femeie pe care nu a înșelat-o a obținut divorțul de la Papă

În această perioadă de orgii la Veneția,  Byron a întâlnit-o pe femeia care avea să fie ultima și poate cea mai mare iubire a lui, contesa Teresa Guiccioli. Când s-au cunoscut, ea avea doar 19 ani și era căsătorită de un an cu un bărbat mult mai în vârstă și foarte bogat. Byron a recunoscut imediat că Teresa inteligentă și plină de spirit nu va fi doar o altă aventură. I-a scris: „Uneori îmi spui că am fost prima ta iubire adevărată și te asigur că vei fi ultima mea pasiune”. Pentru prima dată, se pare, el a fost fidel cuvântului său.

Pe măsură ce aventura lor a devenit publică, familia Teresei a convins-o să se întoarcă la soțul ei. Byron a acceptat decizia și era pe punctul de a se întoarce în Anglia când a primit vestea că este bolnavă. Și-a dat seama că nu putea suporta să fie separat de ea. Tereza a obținut în cele din urmă divorțul de la Papă și a putut trăi cu Byron.

În 1823, odată cu izbucnirea Războiului de Independență al Greciei, Byron a decis să sprijine încercarea țării sale preferate de a se elibera de Imperiul Otoman. Tereza l-a implorat să-i o ia cu el, dar Byron a refuzat, promițând că va reveni în curând „și atunci nimic nu ne va mai putea ține despărțiți”.

În Grecia, el și-a folosit averea considerabilă pentru a ajuta victimele războiului, deși utilitatea sa pe frontul militar a fost limitată. A murit în aprilie 1824, în orașul Messolonghi din vestul Greciei, probabil din cauza efectelor malariei sau febrei reumatice, la vârsta de 36 de ani. Ultimele sale cuvinte la sfârșitul vieții sale scurte, dar intense, au fost: „Vreau să dorm acum”.

Surse foto: Newstead Abbey – Supplied by The Public Catalogue Foundation, Wikipedia