Povestea lui Pazuzu, „regele spiritelor rele ale aerului”. Demonul are însă grijă de femeile însărcinate și bebeluși

Pazuzu este considerat a fi cel mai intrigant personaj din demonologia entică mesopotamiană. Pe de o parte este considerat regele spiritele rele ale aerului, pe de altă parte, demonul protejează femeile însărcinate și bebelușii de alte forțe rele.
Originea acestuia se pierde în istorie, dar este descris ca fiind fiul lui Hanbi, regele demonilor din lumea subterană și fratele lui Huhumba, demonul pădurii de cedri din Epopeea lui Ghilgameș.
„Eu sunt Pazuzu, fiul lui Hanbu, regele demonilor răi lilu. Am urcat munții puternici care tremurau. Vânturile printre care am mers erau îndreptate spre vest. Unul câte unul le-am rupt aripile”, îl desscrie o incantație antică.
Pazuzu este reprezentat de un cap dreptunghiular, coarne de capră, bot de câine, ochi bulbucați, corp acoperit cu solzi, aripi de pasăre, gheare de vultur și coadă de scorpion. O combinație de trăsături care subliniază natura sa demonică și puterea asupra elementelor naturii.
În mitologia mesopotamiană, demonii locuiau în lumea subterană și puteau fi invocați pentru protecție împotriva altor entități malefice. Rolul său principal era de a controla vânturile distrugătoare, dar el era temut pentru capacitatea sa de a provoca boli și dezastre.
Dar Pazuzu era chemat să apere împotriva demonesei Lamashtu, o entitate feminină care ataca femeile gravide, provoca avorturi și răpea nou-născuții pentru a le bea sângele.
Acesta este motivul pentru care femeile însărcinate purtau amulete cu imaginea lui Pazuzu sau puneau statuete cu acesta în camere sau la intrările caselor, pentru a atrage atenția sa și a direcționa puterea sa protectoare. Alte ritualuri implicau ținerea statuetei în mâini sau fixarea ei la capul bolnavilor pentru a preveni apropierea răului.
Artefactele asociate cu Pazuzu includ statuete mici de bronz, amulete și sigilii găsite în situri arheologice din Mesopotamia, Levant, Iran și chiar insula greacă Samos, indicând o popularitate largă în antichitate.
Aceste obiecte, datând din mileniul I î.Hr., erau îngropate cu morții sau folosite în ritualuri de vindecare. Statui mai mari erau atârnate pe pereți pentru a proteja clădiri întregi. Cea mai cunoscută reprezentare a acestui demon rămâne o mică figurină din bronz, expusă și astăzi la Muzeul Luvru.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook