Povestea ultimului om maimuță. I s-a spus „Spărgătorul de nuci”

În ciuda coexistenței lor cu primele specii de Homo, Paranthropus, cunoscuți și ca ultimii oameni maimuță, au dispărut lăsând cercetătorii nedumeriți cu privire la soarta lor. Iată  povestea lor. 

Hominidul spărgător de nuci

Potrivit oamenilor de știință, Paranthropus a fost un gen de hominide deosebit de robuste care a apărut în epoca pliocenă, în urmă cu aproximativ 2,9 – 2,6 milioane de ani. Acești indivizi nu au fost o nălucă, rezistând încă 1,5 milioane de ani până în Pleistocen, în urmă cu aproximativ 1,2 milioane de ani.

Aceste creaturi străvechi, denumite adesea „australopitecine robuste”, au prosperat în diferite regiuni din Africa, inclusiv în Africa de Sud, Africa de Est și, posibil, în Africa Centrală. Și, pentru o mare parte din timpul petrecut pe Pământ, se pare că s-au descurcat foarte bine.

Aveau o dietă din alimente dure, rădăcini și tuberculi

O mână de trăsături distinctive îi diferențiază pe Paranthropus de alți hominizi care trăiau la acea vreme. Aceștia posedau cranii grele, care prezentau creste mari ce susțineau mușchii puternici ai maxilarului. Cu fețe proeminente în față, aveau dinți mari despre care se crede că erau adaptați pentru a măcina vegetația dură și fibroasă.

Unii paleontologi cred că acești dinți și mușchii puternici ai maxilarului sugerează o dietă specializată, axată pe alimente dure, respectiv rădăcini, tuberculi și alte materiale vegetale dure. Datorită acestor trăsături, ultimului om maimuță i s-a spus „Spărgătorul de nuci”.

Știau să folosească unelte rudimentare din piatră

Din punct de vedere al dimensiunilor, Paranthropus era scund și voinic, masculii fiind de obicei mai mari decât femelele. Estimările bazate pe dovezile fosile sugerează că aceștia aveau o înălțime de aproximativ 1,1 – 1,4 metri și cântăreau între 40 și 70 de kilograme.

Dar Paranthropus nu erau simple brute care se bazau pe fălcile și dinții lor puternici. Dovezile sugerează că erau capabili să folosească unelte rudimentare din piatră, deși abilitățile lor de fabricare a uneltelor erau mai puțin sofisticate în comparație cu speciile contemporane de Homo.

Primitivi, dar inteligenți

Aceste unelte, adesea simple ca design și folosite pentru sarcini precum măcelărirea cărnii sau prelucrarea materialelor vegetale, indică un nivel de bază de avansare cognitivă și tehnologică în cadrul neamului Paranthropus, spun oamenii de știință. Poate că erau primitivi, dar erau destul de inteligenți.

Cele mai cunoscute două specii din cadrul genului Paranthropus sunt Paranthropus robustus și Paranthropus boisei. Paranthropus robustus a fost descoperit în Africa de Sud și prezenta o constituție robustă și o cutie cerebrală relativ mică (în comparație cu speciile ulterioare de Homo). Paranthropus boisei, pe de altă parte, a fost descoperit în Africa de Est și avea un craniu mai mare, cu pomeți și dinți mari.

Schimbările climatice ar fi condus la dispariția ultimului om maimuță

Ce anume l-a ucis pe Paranthropus rămâne un mister, la fel ca o mare parte din istoria omului preistoric. Potrivit unei teorii însă, la dispariția acestuia ar fi avut un rol cheie schimbările climatice și de mediu. În timpul epocii Pleistocenului, Africa a cunoscut fluctuații dramatice ale climei, cu perioade de frig intens și ariditate alternând cu intervale mai calde și mai umede.

Acestea sunt exact genul de schimbări de mediu care pot ucide o specie foarte specializată, susțin specialiștii. Cu schimbări bruște care au dus la eliminarea resurselor, distribuția și abundența plantelor și animalelor de care avea nevoie Paranthropus ar fi fost afectate în mod dramatic.

De asemenea, concurența cu alți hominizi și, eventual, alți factori, cum ar fi bolile sau prădătorii, ar fi putut contribui la dispariția lui Paranthropus. Dar, spun oamenii  de știință, Paranthropus, ultimul dintre oamenii maimuță, rămâne o enigmă captivantă în evoluția umană.