România anilor ’20 a făcut imposibilul. Crucea de 40 de metri ridicată cu forța unei comunități
Ce a părut imposibil atunci ne arată astăzi cât de mult poate realiza o comunitate unită. Ridicată între 1926 și 1928 pe Vârful Caraiman, în Munții Bucegi, Crucea Eroilor, cunoscută popular drept „Crucea de pe Caraiman” este fila de istorie care simbolizează nu doar memoria celor căzuți în Primul Război Mondial, ci și puterea colaborării. Monumentul, având 39,3 m înălțime și este situat la 2.291m altitudine și a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.
Proiectul a pornit la inițiativa regelui Ferdinand I și a reginei Maria, pentru a cinsti memoria eroilor căzuți în luptele de pe Valea Prahovei în Primul Război Mondial. Crucea trebuia să fie vizibilă din depărtare, de aceea a fost amplasată nu pe cel mai înalt vârf al masivului, ci pe cel secundar, cu 34 m mai jos, dar cu o perspectivă amplă asupra văii, astfel încât să poată fi văzută de la zeci de kilometri depărtare.
Fără utilaje moderne, transportul a devenit cea mai mare provocare a întregului proiect. Profilele și materialele metalice, fabricate la Uzinele Reșița, erau aduse cu trenul până la gara din Bușteni. De acolo, culoarul logistic depindea în totalitate de forțele locale și de animale, iar o parte din materiale erau duse pe trasee montane cu căruțe trase de boi, parcurgând Bușteni – Sinaia – platoul Bucegilor – Caraiman. Alte piese, mai greu de manevrat, erau urcate cu ajutorul funicularului fabricii de hârtie Schiel până la Cantonul Schiel. De acolo, caii și măgarii urcau materialele pe poteci abrupte, uneori la limita prăpastiei.

O singură căruță reușea să facă maximum trei drumuri pe săptămână, iar pentru a accelera munca, o bancă a oferit credite cu dobânzi mici pentru noi atelaje (ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale), iar sătenii și-au pus la dispoziție animalele de povară. Astfel, munca unei întregi comunități locale a făcut posibilă această construcție monumentală.
Crucea a fost construită din profile de oțel nituit, montate bucată cu bucată pe loc, fără ajutorul tehnologiei de azi. La baza ei a fost turnat un soclu din beton armat în care a fost instalat un generator electric care aprindea inițial 120 de becuri de 500 W fiecare, un sistem revoluționar la acea vreme, gândit pentru a o face vizibilă și noaptea.

După doi ani de muncă epuizantă, cu geruri tăioase și vânturi năprasnice, crucea a fost inaugurată solemn pe 14 septembrie 1928, în ziua Înălțării Sfintei Cruci. De atunci, Crucea de pe Caraiman nu e doar un record mondial, ci și un simbol durabil al curajului și al colaborării, ridicat cu sprijinul întregii comunități și al regalității României. Într-o perioadă în care animalele precum caii și măgarii erau singurele „mașini” de transport pe munte, o comunitate întreagă a transformat o idee măreață într-o capodoperă a ingineriei și spiritului uman.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook