Misterul care zguduie Vâlcea. După 21 de ani de când și-a îngropat fetița, o femeie a trăit șocul vieții: sicriul era gol
Sicriu gol descoperit după 21 de ani! Un caz cutremurător din județul Vâlcea, ieșit la lumină două decenii mai târziu, readuce în actualitate o întrebare care bântuie mii de familii: au fost spitalele românești paravane pentru o piață neagră a adopțiilor internaționale? Ce s-a întâmplat cu o fetița declarată moartă cu mai mult de două decenii în urmă?
Incredibila poveste începe în anul 1994, când o familie din mediul rural vâlcean trăia ceea ce părea a fi cea mai mare tragedie a vieții lor. Fetița lor, un copil de doar un an și jumătate, a fost internată la spitalul din Râmnicu Vâlcea după ce starea ei de sănătate s-a deteriorat subit.
La scurt timp după internare, părinților li s-a comunicat sec faptul că micuța a decedat. În mod bizar pentru procedurile de atunci, trupul nu a fost predat familiei așa cum ar fi fost normal, ci a fost livrat într-un sicriu deja sigilat, bătut în cuie sub privirile autoritare ale personalului medical.
Justificarea medicilor a fost una menită să paralizeze orice intenție de a verifica realitatea din interiorul cutiei de lemn: „Nu deschideți sicriul sub nicio formă! A murit de SIDA, boala este extrem de contagioasă”. Într-o perioadă în care stigmatul și frica față de virusul HIV erau la apogeu în interiorul unei societăți insuficient informate, părinții, zdrobiți de durere și cuprinși de teroare, s-au conformat.
Copilul lor a ajuns în pământ fără a fi privit pentru ultima oară… În toamna anului 2015, moartea tatălui fetiței a dus la o descoperire macabră. Dorința familiei de a-l înhuma pe acesta în aceeași groapă cu fiica sa a forțat redeschiderea locului de veci. Când lopata groparilor a atins lemnul putrezit al vechiului sicriu, a ieșit la iveală un adevăr care depășea puterea de înțelegere a martorilor prezenți.
Înăuntru nu existau resturi osteologice, nu existau semne ale unui trup care s-ar fi descompus în două decenii. În interior nu se aflau oasele micuței, ci o sumedenie de haine de damă, lenjerie intimă uzată și resturi textile.
Obiectele fuseseră așezate strategic pentru a simula greutatea unui cadavru și pentru a înșela simțul tactic al celor care au manipulat coșciugul în 1994. Concluzia era crudă și evidentă: fetița nu fusese niciodată în acel sicriu.

În urma demersurilor ulterioare ale autorităților a ieșit la iveală un hățiș birocratic suspect. Documentele de arhivă consultate de poliție au indicat faptul că fetița fusese transferată „de urgență” de la Râmnicu Vâlcea la un spital din Capitală, unde s-ar fi stins din cauza infecției cu HIV.
Cu toate acestea, nicio evidență clară despre locul înhumării trupului la București sau despre motivul pentru care părinții au primit un sicriu gol la Vâlcea nu a putut fi stabilită.
Speranța mamei de a afla adevărul prin intermediul justiției s-a lovit de zidul implacabil al legislației, lăsând o rană deschisă în sufletei femeii. Aceasta nu a putut afla niciodată ce s-a întâmplat cu fetița ei, pentru că procuratura a decis clasarea dosarului, invocând prescripția faptelor.
Misterul care zguduie Vâlcea. După 21 de ani de când și-a îngropat fetița, o femeie a trăit șocul vieții: sicriul era gol. Teoria care circulă cu insistență în comunitatea locală, susținută și de contextul istoric al adopțiilor din România anilor ’90, este aceea că fetița e posibil să fi căzut victimă unei rețele bine organizate de trafic de copii.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că, în acei ani, legislația permitea „exportul” de orfani și copii vulnerabili către occident, contra unor sume exorbitante în valută. Metoda era pe cât de cinică, pe atât de eficientă: copiii cu părinți din medii modeste erau declarați decedați în spitale, actele erau falsificate, iar „trupul” putea fi înlocuit cu resturi textile.
În acest timp, copilul, viu, parcurgea drumul spre o nouă identitate peste hotare. Și n-ar mira pe nimeni dacă, undeva în lume, fiica femeii din Vâlcea ar trăi sub un alt nume, fără să aibă habar că acasă, părinții au vărsat lacrimi amare în fața unui mormânt gol timp de peste două decenii…
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook