Simona Ionescu / Redactor Șef
Diabetul este o boală care afectează aproape 500 de milioane de persoane pe toată planeta. Ca să supraviețuiască și să aibă o viață cât de cât normală, ei fac tratament cu insulină.
Au trecut 99 de ani de când un pacient a primit prima injecție. Românul Nicolae Paulescu a făcut cercetări și a descoperit leacul, dar Premiul Nobel a fost decernat unor oameni de știință din Canada.
Diabetul este o afecțiune care afectează aproape 500 de milioane de persoane, iar cifra va crește în următorii ani. Șansa lor la o viață aproape normală este insulina, scrie rodiabet.ro.
În ianuarie 1922, un tânăr de 14 ani devenea prima persoană care a primit o injecție cu insulină. Un moment foarte important a fost apariția în anul 1985 a unor dispozitive speciale pentru administrarea insulinei. Această invenție a făcut ca acest tratament să fie ușor acceptat de medici și pacienții cu diabet.
Diabetul este a șasea cea mai frecventă afecțiune cronică din lume. Speranța de viață la pacientul cu diabet este mai mică cu opt ani și jumătate față de restul populației.
Numărul persoanelor cu diabet va crește până în 2045 și vom avea circa 700 de milioane de pacienți. În România, una din zece persoane suferă de diabet, iar doi din zece pacienți nu au mai fost la diabetolog în ultimul an.
Românul Nicolae Paulescu este unul dintre acei oameni de știință care a făcut cercetări în domeniu.
Într-o casă de pe Calea Moşilor, se năştea Nicolae Paulescu pe 8 noiembrie 1869. Încă din adolescenţă, el a arătat un interes aparte pentru fizică şi chimie, dar şi pentru studierea limbilor străine.
Studiază medicina la Paris, facultate pe care o termină în 1897, obţinând titlul de doctor în medicină cu lucrarea ”Cercetări asupra structurii splinei”. Studiază apoi fiziologia generală şi chimia biologică la Facultatea de Ştiinţe din Paris.
În acest timp, el a lucrat la spitalele „Hôtel-Dieu” şi „Notre Dame du Perpétuel-Secours”, dar şi pentru revista „Journal de Médecine Interne”. Paulescu obţine în 1899 titlul de Doctor în ştiinţe, publicând două lucrări, ca mai apoi în 1901 să îl obţină pe cel de al doilea.
Preferă se se întoarcă în 1900 în ţara natală. Paulescu înfiinţează Catedra de Fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pe care o conduce până la sfârşitul vieţii.
Cercetările sale au început încă din anul 1899, pe când se afla în Franţa, încercând să izoleze produsul activ al secreţiei interne a pancreasului. În 1916 face publică cercetarea sa, nefinalizată, în privinţa pancreasului şi a bolii care îl afectează, diabetul.
Primul Război Mondial îl face pe Nicolae Paulescu să oprească cercetarea, pe care o va relua imediat după încetarea războiului.
Marele eveniment a avut loc pe 23 iulie 1921, în cadrul sesiunii Societăţii de Biologie. Nicolae Paulescu a expus rezultatele muncii sale de cercetare.
El a găsit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit pancreină, substanţă ce este cunoscută ca fiind insulina.
Descoperirea ce ar fi trebuit să aducă faimă cercetătorului român a fost publicată în august 1921 în publicaţia de specialitate Archives Internationales de Physiologie.
Un an mai târziu, Paulescu primea de la Ministerul Industriilor şi Comerţului din România brevetul de invenţie Pancreina și procedura fabricatiei sale.
În acest act oficial se preciza:„Dau acest nume substanţei active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanţă are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei”.
„Pentru ca pancreina să fie întrebuintată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantităti, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic invențiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.
La diferenţă de aproximativ un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best anunţă că au descoperit insulina. Ei au spus că Nicolae Paulescu ar fi demonstrat eficacitatea substanţei pancreatice, dar ar fi spus că injecţiile cu pancreina nu au efect.
Astfel, în 1923, cei doi sunt premiaţi cu Premiul Nobel. Abia în 1969, lui Nicolae Paulescu i-au fost recunoscute meritele de către profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, pentru descoperirea insulinei.
Paulescu nu apucă să se bucure de recunoştinţa internaţională. A murit pe 19 iulie 1931.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
